România, de bine

Oricât poate părea de nepotrivit din cauza momentului (proteste de stradă, scumpiri, preşedinte ameninţat cu suspendarea etc.) astăzi o să scriu ceva de bine despre România. Ne-am obişnuit, iar noi, jurnaliştii, o ştim cel mai bine, să vorbim numai despre ceea ce se întâmplă rău în jurul nostru. Astăzi, am hotărât să vă povestesc ceva de bine. Vă voi spune despre Tarom, compania aeriană naţională, care a devenit peste no

N-am mai zburat cu Tarom de câteva luni, iar compania pe care am descoperit-o acum, serviciile şi personalul par rupte dintr-o reclamă din prime time. Acum câteva luni singurul lucru bun pe care-l puteam spune despre Tarom era că foloseşte avioane noi (compania are o flotă relativ tânără în comparaţie cu altele care operează pe Otopeni).

Astăzi, Tarom este una dintre cele mai bune companii aeriene cu care am zburat vreodată (şi am zburat cu zeci de operatori de pe mai multe continente).

Ce s-a schimbat peste noapte? Personalul. Doamnele, să-mi fie iertat, care, până nu demult, îşi ascundeau sub tone de machiaj zecii de ani pe care i-au petrecut în serviciul Tarom, au fost schimbate cu totul. Le-au luat locul domnişoare trase prin inel şi tineri abia ieşiţi de pe băncile şcolii. Mâncarea. Se servesc mese calde, fructe proaspete şi nu se mai dă greţosul ceai importat din Polonia. Revistele şi filmuleţele difuzate în timpul zborului. Pe lângă revista obişnuită, acum este oferită şi una destinată exclusiv femeilor, aşa cum fac doar marile companii aeriene. Despre conţinut spun doar atât, cel puţin cinci subiecte citite acolo le-am povestit mai departe unor cunoscuţi sau le-am comentat cu persoanele care au zburat împreună cu mine. Şi asta pentru că erau interesante sau bine scrise.

Cum a evoluat Taromul atât de mult într-un timp atât de scurt? Compania are un nou manager, o domnişoară sau doamnă, de aproximativ 30 de ani, iar, în luna iunie, Tarom a aderat la SkyTeam, a doua cea mai mare alianţă aviatică din lume. Standardele impuse de alianţă au făcut din Tarom o companie naţională de care să mă simt mândru.

Poate că singura soluţie pentru ca România să meargă mai departe este chiar aceasta, să intrăm în alianţe care să ne oblige să ne schimbăm în bine, să ne împingă de la spate, cum ar veni. Abia atunci vom putea vorbi despre România mai des de bine decât de rău.