Poveştile oamenilor străzii au strâns peste 12.000 de euro la o gală caritabilă moderată de Andreea Esca

Câţi dintre noi dăm importanţă atunci când trecem pe lângă un om al străzii? Câţi dintre noi ne-am întrebat vreodată unde dorm aceşti oameni? Ce mănâncă ei? Cum se îngrijesc? Cum se descurcă? Cum au ajuns în această situaţie? Probabil că nu mulţi.

Unii dintre aceştia au primit însă şansa la o nouă viaţă. Şi nu au ratat-o. Au profitat de ea la maxim şi, din oamenii pentru care viitorul practic nu exista, au ajuns oameni cu o facultate, cu un serviciu şi care îşi pot face planuri de viitor. I-a ajutat Fundaţia Concordia, un ONG care le-a întins tinerilor o mână de ajutor. Aseară, Fundaţia Concordia a organizat la Marriott Bucharest Grand Hotel o gală caritabilă, iar fondurile strânse urmează să fie folosite pentru întrajutorării copiilor străzii aflaţi în grija organizaţiei. Moderatorul evenimentului a fost vedeta ProTv, Andreea Esca. Evenimentul de aseară a adus peste 12.600 de euro, bani ce vor fi folosiţi pentru tinerii ce îşi doresc să scape de statutul de om al străzii.

„Făceam aproape orice pentru un gram de heroină”

Unul dintre cei care au primit o şansă la o viaţă normală este George Stoica (21 de ani). A plecat de acasă atunci când avea doar 7 ani. Şi-a luat viaţa în propriile mâini încercând să scape de bătăile luate gratuit de la tată, care îl considera o povară. „Am crescut într-o familie ca multe altele. În perioada în care am stat acasă nu am avut mari probleme, asta până când am ajuns la vârsta de şapte ani. Atunci tatăl meu s-a înfuriat rău, pentru că i-aş face, zicea el, mult prea multe greutăţi. După ce ne-am certat şi mi-a tras un perdaf ca la carte, a urmat şi "sfânta palmă" trasă peste ochi, pentru ce, nu ştiu nici în ziua de astăzi. După asta, nu m-am gândit prea mult şi m-am hotărât să fug de acasă, aşa cum văzusem în filme”, povesteşte George. George a rezistat 12 ani pe străzi, unde a învăţet să supravieţuiească. “Îmi vine greu să spun cum a fost totul. După atâta timp cât am stat în scări de bloc, în canale, în case părăsite, ajunsesem să nu îmi mai pese de ce se întâmplă cu mine. Devenisem dependent de droguri şi făceam aproape orice pentru un gram de heroină. Intrasem într-o altă lume, una fără ieşire”, îşi aminteşte tânărul.

“Cuvântul tată nu a fost niciodată rostit în casa noastră”

Florentina Alexandru are şi ea o poveste tristă. „Am o familie numeroasă, suntem 11 fraţi, eu sunt pe undeva la mijloc. Am fost mult prea mică atunci, când s-au întâmplat toate... După moartea bunicii mele, mama mea nu a reuşit să se căsătorească, în schimb a avut diverse relaţii, rezultatul fiecăreia fiind un copil sau doi. Nu este mama pe care mi-aş fi dorit-o, dar asta este, părinţii nu ni-i alegem noi. Venea foarte rar acasă, de noi a avut mereu grijă sora noastră cea mare. Tata.... cuvântul acesta nu a fost rostit niciodată în casa noastră, pentru că nu am avut niciodată unul”, îşi aduce aminte Alexandra. În cele din urmă, a ajuns într-un centru de plasament al Fundaţiei Concordia.  „La 7 ani, mătuşa noastră m-a adus la CONCORDIA, împreună cu patru fraţi de-ai mei. La început nu a fost deloc uşor să accept asta, dar cu timpul m-am obişnuit cu oamenii de aici, cu educatorii şi cu ceilalţi copii. Am mers la şcoala din sat şi am fost mereu printre premianţii clasei. Nici la liceu nu mi-a mers rău: rezultatele au fost foarte bune şi aşa am luat şi bacalaureatul cu o notă mare. Venise timpul să merg la facultate şi a fost destul de greu până m-am decis; în final am optat pentru un studiu de economie, seara, şi pentru un loc de muncă

Peste 400 de tineri salvaţi

Concordia este o organizaţie umanitară, neguvernamentală, care are ca obiectiv recuperarea şi reintegrarea socială, şcolară şi familială a copiilor şi tinerilor care provin din familii dezorganizate, defavorizate social sau direct din stradă. Concordia adăposteşte peste 400 de copii şi tineri, organizaţi în grupuri de tip familial de câte 8-12 copii, în casele şi locuinţele sociale pe care le administrează în Bucureşti, şi judeţul Prahova. Acestora li se adaugă cei 200 de copii ai străzii din programul de asistenţă stradală în cadrul Centrului Social "Sf. Lazăr", din Bucureşti.