Povestea uneia dintre cele mai frumoase mănăstiri ortodoxe din România. Cum a fost salvată de la demolare

Aflată la doar 250 de metri de Piața Constituției din Capitală, mănăstirea Antim este o adevărată bijuterie arhitectonică. Mănăstirea a fost realizată conform planurilor întocmite de către marele ierarh Antim Ivireanul.

Mănăstirea Antim este considerată drept una dintre cele mai frumoase mănăstiri ortodoxe din România și a fost ridicată la începutul secolului al XVIII-lea, mai precis între anii 1713-1715, pe locul unde pe vremuri fusese o veche biserică din lemn.

La început, mănăstirea Antim, aflată aproape de dealul Mitropoliei, a avut forma unei cetăți, având biserica în centrul său.

Cunoscuta mănăstire este singura ridicată în Țara Românească pe parcursul secolului al XVIII-lea având planul în formă treflată.

Deasupra ușii de la intrarea în mănăstire poate fi admirată decorația sculptată a emblemei Sfântului Antim, melcul, un simbol al credinței și smereniei.

Tot la intrare, ușa masivă din lemn de stejar a fost sculptată chiar de către Sfântul Antim, fiind considerată o realizare artistică de excepția a acelei epoci.

În mai 1738, după un cutremur, cele două turle originale din cărămidă ale mănăstirii Antim s-au prăbușit, fiind ulterior înlocuite cu două turle din lemn.

Mănăstirea Antim a fost restaurată pentru prima oară în perioada 1746-1747. O a doua restaurare majoră a fost între anii 1860 și 1863, grație episcopului Clement al Argeșului. Un detaliu important: la a doua restaurare, pictura icoanelor din catapeteasmă a fost realizată de către marele artist Gheorghe Tătărăscu. La redeschiderea mănăstirii Antim după a doua restaurare a participat însuși domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

În timpul Primului Război Mondial, la mănăstirea Antim au fost ascunse moaștele Sfintei Filofteia de la Curtea de Argeș.

„Pictura neobizantină din pridvorul și de pe interiorul turlelor mănăstirii Antim a fost realizat de către cunoscutul pictor Costin Petrescu, iar Olga Greceanu a realizat superbul mozaic din pridvorul mănăstirii. Ultima restaurare integrală și de anvergură a fost în perioada 1964-1966”, spune profesorul de istorie Constantin Vasilescu.

Din 1950, mănăstirea Antim a devenit paraclis patriarhal, dar și reședință episcopală, o soluție datorită căreia s-a evitat demolarea mănăstirii de către comuniști.