Paul Mitu, aviator român, erou în Mauritania

Bucureşteanul Paul Mitu pilota în august 1980 un avion Tupolev -154, acelaşi tip  aeronavă care s-a prăbuşit la Smolensk la 10 aprile, şi a frizat catastrofa amerizând în apele Oceanului Atlantic.

Nu a mai zburat la manşa unui avion din 1993, adică de când s-a pensionat. De atunci înfruntă înălţimile doar ca pasager, de multe ori în cabina piloţilor.

Tăria aviatorului de acum 30 de ani, vorba hotărâtă a comandantului şi privirea blindată de lentilele ochelarilor de soare s-au păstrat şi acum în alura bătrânului lup al aerului. După o carieră de 34 de ani în aviaţie, Paul Mitu a adunat 16.000 de ore de zbor şi nouă insigne, fiecare valorând câte un milion de kilometri parcurşi.

De la 14 ani, Paul Mitu a s-a împrietenit cu „icarii“ de fier venind zilnic, ucenic, în hangarele de la Băneasa. „Aici sunt ca acasă, ştiu fiecare colţişor“, mărturiseşte Paul Mitu cuprinzând într-o privire pista aeroportului Băneasa.

Nu s-a mulţumit doar să cotrobăiască prin măruntaiele avioanelor şi s-a hotărât să înveţe să le şi strunească. În 1960 devenea pilot, iar peste douăzeci de ani cariera lui avea să cunoască o turnură cel puţin interesantă, în timp ce se afla la comanda unui Tupolev-154, unul dintre cele mai robuste aparate de zbor construite vreodată.

Noaptea dintre „to be or not to be“

Şapte august 1980. Aeronava Tupolev 154 pilotată de comandantul Paul Mitu trebuia să aterizeze pe aeroportul din Nouadhibou, Mauritania. În burta avionului rusesc se aflau 176 de oameni, adică două echipaje de vaporeni. Un ghidaj prost de la sol şi ceaţa l-au deviat cu 350 de metri de la pista aeroportului din Mauritania, adică în apele Atlanticului. „Avionul a stat pe apă datorită unei desăvârşite pregătiri a echipajului. S-a proptit într-un banc de nisip si de asta nu s-a scufundat. Apa era rece ca gheaţa, în jur întuneric beznă, iar rechinii mişunau pe lângă noi“, îşi aminteşte  pilotul.

La treizeci de ani de la accident, Mitu rememorează imaginile de groază prin care a trecut datorită unei forţe inexplicabile pe care a găsit-o în interiorul său. „În momente de genul acesta vezi cum se apropie moartea de tine, se activează un instinct de conservare al unui om care se află între «to be or not to be» („a fi sau a nu fi“ – n.red.). Dezvolţi o forţă cu ajutorul căreia treci peste asta, fără să ţi-o poţi explica“, mai povesteşte aviatorul.

Condamnat la 100 de ani de închisoare

Paul Mitu a zburat şase ani cu avionul Tupolev 154 timp de şase ani, din 1974 până în 1980, ca pilot al Tarom. În urma accidentului de pe coastele Mauritaniei, Paul Mitu a fost anchetat de o comisie alcătuită din reprezentanţii a cinci ţări. Rezultatul anchetei realizate de comunişti a fost unul devastator pentru el: i s-a retras dreptul de a mai zbura şi a fost condamnat la 100 de ani de închisoare.

Apoi s-a dovedit că de fapt nu a fost eroare lui şi că el de fapt a fost un erou, reuşind să salveze viaţa pasagerilor săi. „Doi ani jumătate am fost oprit de la zbor. Apoi din pilot comandant şi pilot instructor am fost făcut pilot navigator. În 1991 am fost cerut la Escadrila Romavia“, povesteşte Paul Mitu, privind cu jind la cabinele încruntate ale avioanelor de pe pista Aeroportului Băneasa.

Întrebări şi răspunsuri

Ca pilot al avionului Tupolev 154, ce credeţi că s-a întâmplat în cazul tragediei de la Smolensk, unde şi-a pierdut viaţa preşedintele Poloniei?
Ca să pilotezi un avion în care se află un preşedinte de stat se fac foarte multe pregătiri. Nu se poate ca un avion prezidenţial să aterizeze pe un aeroport unde nu se vorbeşte decât ruseşte. A fost cu siguranţă un ghidaj greşit de la sol. Acest avion este unul dintre cele mai robuste avioane din lume.

Aţi fost şi dumneavoastră pilot prezidenţial la un moment dat...
În noiembrie 1976 făceam cursa Bucureşti-Moscova, tot pe Tupolev. Când am ajuns deasupra Kievului mi s-a ordonat să mă întorc la Moscova să-l iau pe Ceauşescu. Am aterizat cu el pe Kogălniceanu şi am fost felicitat de preşedinte. Mi s-a spus atunci să-i cer ceva lui Ceauşescu. Nu i-am cerut niciodată nimic.

Ce-i place
După peste 30 de ani ca pilot al Tarom, lui Paul Mitu îi place şi acum să simtă adrenalina de la manşă. Nu mai poate pilota la vârsta sa, dar trăieşte acest sentiment prin nenumăraţii piloţi ai companiei care i-au fost elevi.

Ce nu-i place
Lui Paul Mitu nu-i place că, deşi a făcut acelaşi lucru ca acel pilot american care a amerizat pe apa râului Hudson în America, el a fost condamnat la închisoare, nerecunoscându-i-se efortul.

Profil
Născut: 11 ianurarie 1943, Bucureşti
Studii: Înalta Şcoală de Pilotaj a URSS
Familie: Are doi băieţi