Ovidiu Cismas împinge tinerii spre munte

Ovidiu vrea ca cei tineri să renunţe la calculator şi la televizor în favoarea muntelui. De aceea, va organiza la Bucureşti o expoziţie în care să promoveze expediţiile sale, pe Mont Blanc şi Kilimanjaro.

„Cel mai frumos munte este cel pe care-l visezi“, îşi începe povestirea Ovidiu Cismas, cel care în 2007 înfigea steagul românesc pe creasta Mont Blanc-ului. Anul trecut a mai bifat un vârf: Kilimanjaro, în Africa.

Unii îşi doresc case, maşini, bani. Ovidiu, de profesie pompier, şi-a dorit, după ce a terminat armata la Vânători de Munte, să colinde toată ţara pe potecile versanţilor. Când vorbeşte de munte îi sclipesc ochii, e pătimaş la faptă şi în tonul vocii lui se simte ambiţia.

„După o discuţie între mine şi cumnatul meu, care la rândul său îşi dorea o astfel de ascensiune, ne-am hotărât să urcăm pe vârful Mont Blanc, de 4.807 metri, în Alpii Francezi“, povesteşte alpinistul.

Pentru ca reuşita să fie şi mai împlinită, Ovidiu a aflat de visul de a merge al prietenului Daniel Boariu, un tânăr imobilizat, şi i-a dedicat succesul său.

Pe cărări de munte

Prima expediţie i-a dat elan şi astfel, anul trecut, împreună cu mai mulţi alpinişti, a hotărât să ajungă pe vârfurile a şapte munţi, cele mai înalte de pe continent.

„După ce am reuşit să urc pe Mont Blanc în 2007 am fost convins că pot să ating Uhuru, de 5.895 de metri, din masivul Kilimanjaro, Tanzania. Coleg de expediţie a fost Adrian Moldovan, realizator al unei emisiuni la TV din Arad“, povesteşte Ovidiu Cismas.

La sfârşitul lui august, „înarmaţi“ cu piolet, bocanci, lanterne, scăriţe şi legaţi cu coarde, acompaniaţi de bucătar, ghizi şi cărăuşi, cei doi au început ascensiunea ce a durat nouă zile. Au înconjurat tot muntele, au trecut printr-o pădure africană cu copaci-pălărie şi au dat peste vulcanul Shira. Atunci au văzut norii zgâriaţi de maiestuosul Kilimanjaro.

„În fiecare zi îmi rămânea întipărit în minte alt peisaj. A patra zi, când am ajuns la 4.200 de metri, am întâmpinat prima problemă cu aclimatizarea. Mai târziu, ne-am mai obişnuit“, mărturiseşte sportivul.

Escaladarea a fost întreruptă des de flash-back-urile aparatelor de fotografiat care au marcat fiecare urcuş şi boabă de transpiraţie de pe frunţile excursioniştilor. Pe traseu s-au întâlnit cu expediţii din Spania, Anglia, SUA, Malta şi toţi au aflat scopul lor: popularizarea mişcării în natură în rândul tinerilor.

„Toţi ne-au felicitat pentru iniţiativă, şi-au semnat numele în semn de solidaritate pe steagul nostru, fiecare în limba lui“, îşi aminteşte entuziast căţărătorul.

6 septembrie: final de ascensiune. „De fiecare dată când am ajuns sus, am plâns şi am râs de bucurie, m-am gândit la cei de acasă şi i-am simţit aproape. Cucerirea muntelui african am dedicat-o soţiei, fetiţei, dar şi tatălui meu, care m-a privit din cer“, mărturiseşte Ovidiu.

Întrebări şi răspunsuri

Spre ce vârf îţi îndrepţi atenţia acum şi cât timp vrei să practici acest sport?

Din păcate nu prea există sponsori pentru acest sport şi voi face o pauză. Am o fetiţă de doi ani şi sper să aibă aceeaşi pasiune, aşa încât atunci când voi avea 90 de ani să mă opresc şi copilul meu să aibă cu ce se mândri. Anul viitor vreau să ating pe vârful Grossglockner din Austria, apoi Matterhorn în Elveţia şi McKinley din Alaska.

Ce crezi că ar trebui să facă bucureştenii ca să se simtă împliniţi?

Cei din Capitala ne-au invitat să facem o prezentare media cu ce am realizat. Le voi arăta bucureştenilor că oricine poate face alpinism de altitudine. Aş vrea ca prin pasiunea noastră să-i încurajăm pe tineri să lase computerul, televizorul şi barurile, să iasă în natură sub supravegherea unor persoane cu experienţă montană, fără a uita aparatul foto sau camera video.

Ce-ţi trebuie ca să fii alpinist?
Puţină nebunie, stăpânire de sine şi, poate cel mai important, credinţa în Dumnezeu. Dacă El decide că în acel moment nu poţi urca acolo sus, nu se va întâmpla. 

Ce-i place
Tânărul e pasionat de lectură şi filme clasice. „Ador fotografia. Am un set de imagini strânse de pe munţi pe care nu le-aş înlocui cu nicio altă colecţie“, spune Ovidiu.

Ce nu-i place
„Căutăm motive să denigrăm persoane şi să facem rău, am uitat ce înseamnă onoarea, respectul, bunul simţ şi cuvântul dat. Se promovează prin media românească incultura, nonvaloarea, aroganţa şi şmecheria, toate în detrimentul adevăratelor valori culturale, spirituale, sociale sau sportive“, mai spune cu regret alpinistul.

Profil
Născut: 27.06.1976, Arad
Studii: Este absolvent al Liceului cu profil matematică-fizică din Arad
Familie: Este căsătorit cu Mihaela Maria, cu care are o fetiţă de 2 ani, Edeline Cristiana. În 2005 au făcut nunta în Parâng, la 1.700 de metri
Profesie: pompier