Jurnalul unui arhitect din „epoca de aur”: „Poate nu apucă să-şi vadă visul!” Ce dorea Ceauşescu în Piaţa Unirii
0Traiul în comunism, greu de îndurat, dar şi lipsa alimentelor de bază, sunt fidel relatate în jurnalul secret ţinut de unul dintre cei mai de vază arhitecţi ai României. Nu sunt omise nici indicaţiile pe care le dădea fostul dictator privind demolările masive din Bucureşti.
Gheorghe Leahu a scris pe 26 ianuarie 1989, cu câteva luni înainte de Revoluţie, despre indicaţiile preţioase pe care le dădea dictatorul Nicolae Ceauşescu, la vizitele-fulger pe care le făcea în Bucureşti. Fragmente din Jurnalul secret al arhitectului Gheorghe Leahu au fost publicate pe site-ul memorialsighet.ro:
„26.01.89 - O nouă razie prezidenţială prin oraş, altă notă cu indicaţii. În Piaţa Victoriei, în loc de 4-5 vile grupate în triunghiul dintre străzile Sevastopol, Calea Victoriei, Bd. Ana Ipătescu, un bloc cu 22 etaje!!! Tot splendidul bulevard Ana Ipătescu, cu vilele sale – poate cele mai frumoase din Bucureşti – va fi zdrobit în umbra marelui monstru de 22 etaje! Nici un fel de respect faţă de oraşul moştenit, nici un respect faţă de profesia arhitecţilor înjosiţi şi aduşi la nivel de servitori necuvântători”.
În aceeaşi zi, arhitectul Gheorghe Leahu a scris şi despre construirea fântănii de la Piaţa Unirii, unde Ceauşescu dorea să i se amplaseze statuie:
„În Piaţa Unirii, după 3 ani de încercări, de prezentări de planşe, machete, concursuri pentru fântâna pe care a cerut-o el, după ce echipe de artişti au tot făcut studii şi au lucrat la soluţionarea fântânii, în baza machetei la 1/1 aprobate, lovitură de teatru: se doreşte un mare monument cu înălţimea de 40 de metri, în vârful căruia să se amplaseze statuile lor: el şi ea, ţinându-se de mînă. Apoi, pe nişte tamburi, alte personaje. Împrejur 16 voievozi ce se vor aşeza în cerc în jurul personajelor centrale. Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Decebal, Mircea cel Bătrân (pardon, cel Mare), toţi marii noştri voievozi şi domnitori vor fi înşiraţi la picioarele geniilor! În sfârşit, au spart gheaţa, până acum nu şi-au făcut statui prin pieţe… o nouă epocă de creaţie începe. Poate nu apucă să-şi vadă visul cu ochii!”
În aceeaşi, arhitectul Gheorghe Leahu a notat:
„Azi a fost ziua unchiului Xeno, 85 de ani, l-am felicitat de dimineaţă. Tot azi a fost sărbătorită ziua Lui. La ora 7, în Piaţa Amzei am găsit mezeluri al căror nume l-am uitat: pastramă, cotlet, muşchi ţigănesc: am dat lovitura!!! Am luat din toate câte 3-400 g, pe care le-am pus la congelator, pentru zilele noastre onomastice din aprilie şi mai. Se dădeau mezeluri până la 1 kg de persoană! Ziarele, televiziunea, radioul înşiră kilometri de epitete bombastice, metafore şi superlative într-un limbaj festivist ce maltratează limba noastră atât de frumoasă şi clară. O păsărească de partid şi cu limbă de lemn invadează orice spaţiu prin care s-ar putea revărsa cultura prin osanale nesfârşite, linguşitoare. Totul e plin de ovaţii pentru adularea fără măsură a celor doi, ce le primesc fără să clipească”.
Jurnalul secret a fost scris de arhitectul Gheorghe Leahu în anii 1985-1989, ultimii ani ai “epocii de aur”, când Bucureştiul era mutilat de giganticele şantiere ale noului centru civic, iar viaţa de zi cu zi era un coşmar.
Născut în Basarabia
Arhitectul Gheorghe Leahu s-a născut la 10 mai 1932, în capitala Basarabiei, Chişinău-România, astăzi Republica Moldova. Tatăl său, Theodor Leahu (1889-1970), un prosper om de afaceri şi proprietar, era fiul lui Gheorghe şi al Olimpiei Leahu, ţărani înstăriţi din satul Cegoreni (judeţul Orhei).
Mama, Ana Leahu (1904-1982), născută Luţcan, a avut talent artistic şi a publicat poezii în „Viaţa Basarabiei”. Provenea dintr-o familie de preoţi şi intelectuali, din satele Cucioaia şi Cubolta (judeţul Bălţi). Bunica maternă a viitorului arhitect, Xenia Halippa, era soră a marelui patriot şi om de stat basarabean Pantelimon Halippa (1883-1979), unul dintre făuritorii Marii Uniri cu România de la 1918.
Arhitectul Gheorghe Leahu este cel care a proiectat şi coordonat ansamblurile de locuinţe de pe Calea Văcăreşti, Bd. Brâncoveanu, Bd. Metalurgiei, Şos. Olteniţei, Şos. Giurgiului. A răspuns de sistematizarea întregului cartier Berceni şi a îndrăznit să se opună demolării Mănăstirii Văcăreşti. La începutul anului 1985, împreună cu echipa sa, a făcut eforturi imense pentru a convinge autorităţile de valoarea inestimabilă a monumentului. Din păcate, nu a reuşit să-l salveze.
În 2003, a primit titlul de cetăţean de onoare al Sectorului 4. Albumele sale, Bucuresti – arhitectură şi culoare, Lipscanii – centrul istoric al Bucureştilor, Bucurestiul disparut, Distrugerea Mănăstirii Văcăreşti, Bucureşti – portretul unui oraş, Bucureşti – “Micul Paris”, urmăresc îndeaproape devenirea istorică a Bucureştilor prin zeci de acuarele emblematice, câteva surprinzând şi cadre familiare din Berceni.