Istoria botezării staţiilor de metrou din Bucureşti: „Nu s-a băgat Ceauşescu, inginerii au decis“. Cum se numesc acum „răposatele“ IMGB şi Pieptănari

În subteran sunt zeci de staţii de metrou care poartă nume diferite, de la inventatori, ingineri şi până la bulevarde ultracunoscute din Bucureşti. „Adevărul“ vă prezintă cum au fost alese numele staţiilor de metrou din Bucureşti.

Povestea metroului bucureştean a răsărit pe vremea lui Dimitrie Leonida însă abia în vremea regimului comunist inginerii au început să sape tunelurile de metrou. Nicolae Ceauşescu şi-a dorit să construiască pe sub pământ o reţea de transport în comun bine pusă la punct, astfel încât muncitorii să ajungă cu uşurinţă din centrul oraşului în cartierele dormitor.

Astfel, a dat ordin să înceapă săpăturile la tunelurile de metrou şi la început muncitorii nici nu ştiau la ce lucrează. Tot ce ştiau era că trebuiau să sape, astfel încât să temine tunelurile în timp record. În ianuarie 1986 s-a dat în exploatare tronsonul I din Magistrala 2 care era compus din opt staţii: Piaţa Unirii II, Tineretului, Pieptănari (Eroii Revoluţiei), Constantin Brâncoveanu, Piaţa Sudului, Apărătorii Patriei, IMGB (Dimitrie Leonida) şi Depoul IMGB (Berceni).

Staţii numite după zone cunoscute

Numele staţiilor de metrou au fost stabilite, explică fostul director Metrorex Gheorghe Udrişte, încă din faza de proiectare a reţelei subterane din Capitală. Inginerii care au lucrat la planurile pe care i le-au prezentat dictatorului Nicolae Ceuşescu au fost cei care au decis care va fi numele pe care îl va purta fiecare staţie din Bucureşti. „Numele staţiilor s-a dat din faza de proiectare şi s-a avut in vedere numele locului în care urma să fie construită. Nu s-a băgat Ceauşescu în treaba asta, inginerii au decis“, explică Udrişte.

Chiar şi aşa, în 2009 fostul director a luat decizia să schimbe numele unor staţii care nu mai aveau denumiri actualizate. Spre exemplu, nu mulţi ştiu că în Bucureşti exista o staţie de metrou care se numea „Linia de centură“. „Staţia asta ducea spre autostradă, spre drumul care duce la mare. M-am gândit cam cum am putea să o numim şi am ajuns la concluzia că cel mai bine este Anghel Saligny, fiind cel care a făcut şi podul peste care trecem ca să ajungem la mare“, explică fostul director Metrorex.

Un alt exemplu este staţia IMGB2 care a fost ulterior denumită Berceni, aşa cum se numeşte şi zona în care aceasta este amenajată. Pentru că Dimitrie Leonida a fost cel care s-a gândit pentru prima oară la implementarea unui sistem de transport subteran în Bucureşti, Gheorghe Udrişte susţine că nu se putea ca o staţie de metrou să nu poarte numele inginerului, astfel a apărut una denumită după acesta.

Şi staţia Petrache Poenaru a fost numită ţinând cont atât de locul în care este amenajată cât şi de personalităţi marcante din istoria României. „În apropiere de această staţie e şi cel mai mare complex studenţesc din România, aşa că ne-am gândit cam care ar fi cel după care să numim staţia asta. Petrache Poenaru este recunoscut pentru o mulţime de invenţii“, încheie Udrişte.