Imaginea bucureştenilor în presa străină a secolului trecut: orăşenii aveau obiceiuri ciudate, iar Capitala era „oraşul plăcerii“
0La începutul secolului al XX-lea, în presa internaţională se răgăseau scurte materiale despre bucureşteni, iar în cele mai multe dintre însemnările gazetarilor de atunci se vorbea despre evenimentele cu iz regal, ori despre frumuseţea peisajelor vremii.
Românii de la începutul secolului trecut nu se încadrau pe lista subiectelor fierbinţi din presa internaţioanlă, deseori apărând consemnări timide despre locuitorii Capitalei, după cum povesteşte istoricul Dan Falcan.
Carol I şi consemnări din presa străină despre Bucureşti
În urmă cu aproximativ 100 de ani, pe vremea lui Carol I, imaginea regatului pe care îl conducea era una foarte bună, datorită situaţiei economice înfloritoare. Acesta a fost şi motivul principal care a condus numeroşi europeni către pământul românesc, locul pe care oamenii îl vedeau un adevărat tărâm al posibilităţilor. „Veneau oameni din toate colţurile continentului, pentru că vedeau ţara noastră ca pe una cu numeroase perspective“ , povesteşte Dan Falcan.
Un alt motiv care aducea monarhia în atenţia presei internaţionale era tocmai regele Carol I, pentru că în acea vreme, la începutul secolului al XX-lea, interesul pentru capetele încoronate era semnificativ. Faptul că tărâmurile autohtone erau conduse de un rege cu importante relaţii de familie, era un punct forte pentru imaginea locuitorilor regatului.
La începutul anilor 1900, în Capitală a fost organizată o expoziţie de amploare, eveniment dedicat împlinirii a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, atunci când au apărut consemnări despre evenimentul bucureştean în presa internaţională, după cum precizează istoricul Falcan. Articole modeste, pentru că interesul pentru români nu era unul deosebit, dar evenimentele majore nu puteau trece neobservate de presa străină a vremii.
The New York Times, despre Calea Victoriei: „Un magnet invizibil pentru vizitatori“
În presa secolului trecut nu se scria doar despre locuitorii Capitalei, în consemnările jurnaliştilor apărând şi informaţii despre infrastructura oraşului şi despre frumuseţea străzilor din centrul oraşului.
Prestigioasa publicaţie The New York Times scria, în aprilie 1928, că renumita Calea Victoriei este ca „un magnet invizibil‟ pentru toţi vizitatorii. Tot ce era important în Bucureşti se găsea aici, iar oamenii ferchezuiţi se înghesuiau pe trotuarele de promenadă.
„Bucureştiul, capitala României, are o stradă principală demnă de laudă. Se numeşte Calea Victoriei, după triumful trupelor române care au mers în ajutorul ruşilor în războiul ruso-turc din 1877 – 1878‟, se arăta în articolul prestigioasei publicaţii.
„De remarcat printre cei care frecventează Calea Victoriei sunt ofiţerii români, în tot felul de uniforme nou-nouţe, care obişnuiesc să-şi salute camarazii de arme, dar şi prietenii civili, cu o politeţe ieşită din comun. De asemenea, este plin de fete frumoase. Nu-i de mirare că vizitatorii străini nu pot sta departe de Calea Victoriei‟, se mai arăta în reportajul din 1928.
Bucureştiul, „oraşul plăcerii“
În primul articol despre Capitală, apărut în publicaţia The New York Times, în anul 1876, se vorbeşte despre un „un oraş al plăcerii“ , cu clădiri frumoase, conace impresionante şi un lux debordant.
Pe de altă parte, jurnalistul care a semnat articolul se declara uimit de obiceiurile practicate de bucureşteni la diverse sărbători, ca atunci când oamenii înconjoară biserica de trei ori în Vinerea Mare. Tot în categoria obiceiurilor ciudate intrau, pentru jurnalist, şi tradiţiile de Crăciun, atunci când oameni îmbrăcaţi în diferite personaje se plimbau prin oraş.
În ciuda acestor lucruri, istoricul Dan Falcan spune că în jur de 5% la sută din ştirile de la începutul secolului trecut îi viza pe români, aceştia transformându-se în subiecte de presă pentru străini când în ţară aveau loc „diverse evenimente“ , în special cele care aveau legătură cu regele. Deşi ştirile despre români nu erau foarte multe, imaginea pe care străinii o aveau despre pământul autohton era una pozitivă.
O mare parte din imaginea bună pe care o aveau românii se datora oamenilor care plecau în străinătate, pentru că se bucurau de o educaţie aleasă, integrându-se perfect în peisajul de peste hotare.
Pe aceeaşi temă: