FOTO Moda din Bucureştiul interbelic: trăsuri, smochinguri, mătase şi diademe cu pietre strălucitoare
0Străzile Bucureştiului sau ale Micului Paris, aşa cum era cunoscută Capitala în perioada interbelică, erau împânzite de doamne şi domnişoare cu feţe pudrate, ascunse sub umbrele japoneze. Cu pălării mici, accesorii sclipitoare şi rochii în culori pastelate: aşa se plimbau pe bulevardele Capitalei femeile din perioada interbelică.
Adevarul.ro vă deschide uşa trăsurii pentru a coborî pe străzile Bucureştiului interbelic, alături de doamne, domnişoare şi domni care emanau un aer elegant şi strălucitor.
Lipscani, acolo unde aveau atelierul cei mai pricepuţi meşteri, era suprapopulat. Doamnele, care soseau încă de dimineaţă cu trăsura, îşi alegeau cu grijă materiale şi modelele de rochii pe care le voiau. Pentru ca planurile lor să se concretizeze, era nevoie doar de un croitor iscusit şi de câteva măsurători corecte.
Primului Război Mondial micşorează pălăria doamnelor
În materie de modă, tendinţele au fost întotdeauna foarte variate. Dacă în trecut erau la mare căutare fustele lungi şi largi, în prezent fantezia este cea care domină vestimentaţia bucureştenilor.
Odată cu sfârşitul Primului Război Mondial se încheie şi domnia pălăriilor mari. Acestea sunt înlocuite cu pălării mult mai mici, care imită foarte bine căştile nemţeşti: „Totdeauana moda este legată de evenimentele socio-politice” , explică Camelia Ene, muzeograf la Muzeul Bucureşti şi specialist în istoria costumelor.
În perioada interbelică nu doar pălăria se micşorează. Şi rochiile purtate de doamnele din „Micul Paris” îşi pierd brusc din lungime. Cât despre preferinţele acestora în domeniul materialelor, rochiile de catifea grea şi mătase grea sunt la mare căutare. Rafinamentul materialului vine la pachet cu greutatea acestuia şi de cele mai multe ori, rochiile comandate de femeile din Bucureşti aveau spatele gol.
Pantofii preferaţi de doamne încep să aibă vârful uşor rotunjit şi o baretă subţire, care să se fixeze cu uşurinţă pe piciorul acestora. Motivul, spun specialiştii, este unul cât se poate de simplu: femeile perioadei interbelice erau într-o continuă mişcare.
Diademe cu pietre strălucitoare, blănuri şi mătase
Fără accesorii, ţinutele din perioada interbelică nu puteau căpăta atâta strălucire. Toate doamnele pasionate de modă aveau cel puţin o diademă decorată cu pietre strălucitoare, cu forme, culori şi mărimi variate. Un alt accesoriu nelipsit era poşeta. Aceasta era purtată în orice moment al zilei şi era accesorizată la rândul ei cu diverse tipuri de blană sau pietricele strălucitoare.
Ţinutele bucureştencelor erau completate de nelipsitul şirag de mărgele, lung de aproximativ un metru, care se purta, de obicei, la orice fel de eveniment. Fie că era vorba despre o serată, fie că se vorbea despre o plimbare în mijlocul zilei, şiragurile de mărgele asortate ochilor erau un accesoriu celebru pe străzile Bucureştiului interbelic.
„Croitorii de pe Calea Victoriei aduceau moda vestului”
Între anii 1920-1930, pe Calea Victoriei din Micul Paris, era un croitor sau un pălărier la tot pasul. În atelierele acestora se găseau materiale de o calitate extraordinară, iar hainele care ieşeau din mâinile lor erau foarte populare în sânul tuturor claselor sociale. Fie că era vorba despre clasele superioare ale societăţii sau despre muncitorime, fiecare membru al acestora îşi croia rochii, costume sau paltoane, la profesioniştii de pe Calea Victoriei.
Produsele finite erau foarte apreciate, iar tendinţele în materie de vestimentaţie veneau din partea vestică a Europei: „Croitorii de pe Calea Victoriei erau cei care aduceau moda vestului. Aceştia copiau moda pariziană a perioadei interbelice” , povesteşte Camelia Ene.
De obicei, atât doamnele, cât şi domnii alegeau să poarte culori vii în timpul zilei, în timp ce la evenimentele nocturne preferinţele cromatice se reduceau la culori mai închise.
Smochingul îşi pierde coada de rândunică
Era o regulă, la o simplă plimbare prin „Micul Paris”: întâlneai la tot pasul bărbaţi îmbrăcaţi în smochinguri de stofă. Spre deosebire de fracurile care existau până la începutul perioadei interbelice, smochingurile aveau gulerele şi reverele ascuţite. Bastonul era, de asemenea, un accesoriu obligatoriu în ţinuta domnilor care defilau pe străzile Bucureştiului.
Vestimentaţia căpăta un aer rafinat, abia după ce la celebrul smoching fără coadă de rândunică, bărbaţii asortau pălării de paie.
Cum se distrau locuitorii „Micului Paris” în perioada interbelică?
FOTO: Prim-balerina Josephine Sternefeld.
Credit foto: Colecţia Arf. Grefu
Cafenele, cofetării şi foarte multe cinematografe. Acestea erau locurile cele mai frecventate de bucureştenii perioadei interbelice, dornici de distracţie şi relaxare. Spre deosebire de zilele noastre, pe lista activităţilor amuzante se afla şi cititul. Oamenii mergeau deseori să asiste şi la meciuri de fotbal, dar şi la curse de cai.