FOTO Cele mai importante monumente pe care indiferenţa autorităţilor şi foamea rechinilor imobiliari le-au răpus
0Pe lista monumentelor istorice Bucureşti, actualizată în 2010, se află 2.435 de imobile, dintre care doar 225 sunt semnalizate cu o plăcuţă explicativă. În ultimii ani, mare parte din aceste clădiri au fost lăsate în paragină, uneori din cauza lipsei de fonduri ale propietarilor imobilelor istorice, alteori intenţionat, deoarece se întâmplă foarte des ca terenul de sub aceste clădiri să valorize de câteva ori mai mult decât casele în sine.
Proprietarii acestor clădiri trebuie să respecte un anumit set de condiţii, impuse de Primărie sau de Ministerul Culturii, care le interzice să aducă modificări clădirilor de patrimoniu , cu atât mai mult să dărâme. Procesul de renovare al acestor imobile este unul foarte anevoios, iar sprijinul statului este aproape inexistent, aşa că mulţi dintre propietarii acestor imobile preferă să lase timpul să îşi facă treaba şi să pună la pământ clădirile respective.
Deşi înscrierea pe lista monumentelor istorice este singura modalitate de a opri desfiinţarea totală a unui imobil, ea nu garantează şi viitorul clădirii, care poate fi lăsată să se degra¬deze până la dispariţie. Autorităţile locale sunt indulgente cu distrugătorii monumentelor şi al caselor de patrimoniu, reacţionând târziu şi ineficace.
Concret, din cele 2.621 de imobile înscrise pe lista monumentelor istorice (conform Listei Monumentelor Istorice actualizate) şi 98 de zone construite protejate, cea mai mare parte s-a degradat. Dintre acestea, doar 225 erau semnalizate cu o plăcuţă explicativă ca urmare a iniţiativei Asociaţiei Prietenilor Muzeului de Istorie Naţional, o organizaţie nonguvernamentală. Majoritatea monumentelor istorice ale Capitalei sunt, însă, uşor de reperat din cauza stării avansate de degradare, precum Casa Oromolu din Bulevardul Aviatorilor 8, Casa Miclescu din Kiseleff 35-37, Palatul Ştirbei din Calea Victoriei 107, Moara lui Assan, Cinema Dacia sau Hala Matache.
Majoritatea monumentelor istorice ale Capitalei sunt, însă, uşor de reperat din cauza stării avan¬sate de degradare. Printre cazurile cele mai mediatizate sunt: Bulevardul Aviatorilor 8 (Casa Oromolu), Kiseleff 35-37 (Casa Miclescu), Maria Roseti 38, Ion Câmpineanu nr. 2, Visarion 8, Calea Victoriei 107 (Palatul Ştirbei), Hala Matache, Gheorghe Manu 7 (Casa Spiru Haret), Moară lui Assan, Cinema Dacia.
Casa Oromolu, imobil ce figurează pe lista monumentelor istorice din Bucureşti, este situată pe Bulevardul Aviatorilor, la numărul. 8.
În prezent, imobilul este deţinut de grupul New Europe Property Investments (NEPI), care şi-a arătat intenţia de a demola imobilul respectiv şi a construit pe acel loc o clădire office, înaltă de 45 de metri. Reprezentanţii NEPI au propus la sfârşitul anului 2011 la Comisia Tehnică de urbanism de pe lângă Primăria Generală proiectul de construcţie ale noii clădiri. Guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu, solicita în aprilie 2012 intervenţia autorităţilor pentru protejarea clădirii, afirmând că imobilul respectiv a devenit obiectul unor speculaţii imobiliare.
Casa Miclescu, este un loc cu o încărcătură culturală şi istorică debordantă. Pe Bulevardul Kiseleff, la numărul 35 - 37, găsim în spatele unui gard părăginit, o casă impozantă care te intrigă de la prima vedere. Printre sediile diplomatice ferchezuite şi bine întreţinute, păzite de jandarmi şi împrejumite de garduri impenetrabile cu privirea, casa Miclescu are un aer boem dar trist, precum cel al unei bătrânici fără farduri şi podoabe.
Deşi la începutul secolului trecut acesta era epicentrul vieţii mondene din Micul Paris, acum, curtea năpădită de buruieni, plafonul acoperişului căzut, geamurile sparte şi scările pline de mobilier vechi au ajuns material de foc pentru oamenii străzii. Imobilul parcă strigă la trecători după ajutor, însă autorităţile o ignoră total. În 1994 Casa Miclescu fost vândută fostului antrenor al echipei Steaua Bucureşti, Dumitru (Ţiţi) Dumitriu şi lui Ilarian Puşcoci. De atunci, casa a fost părăsită şi lăsată la mila timpului. Cum titlul de "monument istoric" nu permite propietarilor să dărâme imobilul, aceştia aşteaptă ca timpul să răpună construcţia şi astfel să pună mâna pe terenul de 3.000 de metri pătraţi în cea mai scumpă zonă a Capitalei. azul a ajuns şi pe biroul Ministerului Culturii care, în 2000, a încercat să reia legătura cu propietarii casei pentru a rezolva problema, însă aceştia nu s-au arătat interesaţi de soluţiile propuse. Astfel, în 2006 oficialii ministerului au început urmărirea penală a propietarilor dar Judecătoria Sectorului 1 a decis neînceperea urmăririi penale a celor doi. Justiţia a motivat decizia precizând că "atitudinea de pasivitate la degradarea unui bun nu prevede sancţiune, ci doar împiedicarea măsurilor de conservare ori salvare a unui bun, fie înlăturarea măsurilor luate în acest sens poate fi sancţionată.
Un alt exemplu tragic al clădirilor de patrimoniu din Bucureşti este casa de la intersecţia bulevardului Lascăr Catargiu cu strada Visarion. Constuită după planurile arhitectului Ion D. Berindei, clădirea monument istoric a dispărut pur şi simplu. De mai bine de 10 ani, imobilul a fost lăsat la voia întâmplării. Agonia acestui imobil a culminat în 2008 când Primăria Sectorului 1 a aprobat un bloc de cinci etaje pe terenul de sub clădirea respectivă. Din 2001, a fost lăsată în paragină, demolată parţial în mod ilegal, iar în final ce a mai rămas din ea a fost furat cărămidă cu cărămida, hoţii acţionând în spatele prelatei cu care monumentul a fost acoperit. Deşi organizaţiile nonguvernamentale au atras constant atenţia asupra stării deplorabile în care se află clădirea monument istoric, nimeni nu a luat vreo măsură.
Palatul Ştirbei, de pe Calea Victoriei, numărul 107, este considerat un imobil cu una dintre cele mai spectaculoase arhitecturi din Bucureşti. Construit în stil neoclasic de arhitectul francez Michel Sanjouand în perioada 1833– 1835 Palatul Stirbey zace în negura nepăsării ale autorităţilor. Cumparat de omul de afaceri Ovidiu Popescu in anul 2005, care a investit aproximativ 11 milioane de Euro în acest imobil i-a distrus iremediabil mare parte din farmecul acestei clădiri. În spatele Palatului, se afla înainte una dintre cele mai frumoase grădini din Bucureşti, însă asediul noului propietar a şters orice urmă a de istorie de pe acel loc, pentru a pregăti terenul pentru construcţia unui imobil office. Propietarul şi-a exprimat în anul 2011 intenţia de a renova palatal, însă, potrivit acestuia, restaurarea va fi efectuată odata cu includerea acesteia intr-un complex ultramodern.
Despre Hala Matache s-au scris sute de articole, zeci de petiţii, s-au format lanţuri umane în jurul ei şi au fost organizate zeci de proteste pentru salvarea ei. Fiind aplasată în apropierea viitoarei diagonale Berzei – Uranus, primăria a vrut iniţial să o demoleze, însă acţiunile repetate ale ONG-iştilor nu au permis acest lucru. Ulterior, Municipalitatea a decis ca imobilul istoric să fie mutat cu 37 de metri şi 20 de centimetri mai în spate. Organizaţiile nonguvernamentale se opun cu vehemenţă şi acestei decizii şi cer o soluţie pentru conservarea lui pe actualul amplasament.
Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul‟ susţine că, în urma negocierilor din iulie 2011 dintre Primăria Capitalei, Ministerul Dezvoltării şi ONG-uri, s-a convenit ca municipalitatea să continue lucrările blocate pe axa nord-sud, dar să nu mute Hala Matache: „Soluţia finală acceptată de toate părţile implicate a fost de a trece cu tortuarul noului bulevard pe sub un portic creat la parterul Halei Matache". Hala Matache a fost, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, unul dintre furnicarele comerciale ale Bucureştiului. Clădirea a fost construită între 1887 şi 1899 de către Primăria Capitalei, fiind situată în piaţa Haralambie Botescu. Legendarul Matache Măcelarul a început înfloritoarea afacere imediat după Războiul de Independenţă şi a rămas în istorie pentru felul în care îşi prezenta mezelurile. Ca să-şi încurajeze clientela să-i treacă pragul, măcelarul obişnuia să taie carnea pe butuci, chiar în faţa halei.
Cazul imobilului din bulevardul Aviatorilor 92 este tipic pentru modalitatea de distrugere a patrimoniului bucureştean. În octombrie 2009 Primăria Sectorului 1 a emis avizul de desfiinţare al imobilului Aviatorilor 92, creaţia arhitectei Henriette Delav¬rancea-Gibory1. Aflând din ziare despre demolarea iminentă a imobilului, Asociaţia Pro.Do.Mo. a făcut o cerere de clasare în regim de urgenţă a singurului exemplu de arhitectură în stil Balcic creat de Henriette Delavrancea-Gibory în Bucureşti. Cererea a fost aprobată de Direcţia de Cultură a Municipiului Bucureşti, fiind informaţi atât Primăria Sector 1, cât şi prop¬rietarul. Cu toate acestea, proprietarul a început demolarea imobilului în zilele următoare clasării. Niciuna dintre autorităţile publice sesizate de societatea civilă: Poliţia Locală, Inspectoratul de Stat în Construcţii, Direcţia de Cultură, Ministerul Culturii nu au intervenit pentru a opri de¬molarea. Pe terenul, astfel eliberat, s-a construit un bloc, a cărei înălţime, patru etaje, încalcă regulamentul zonei protejate.
O altă clădire care a fost răpusă de lamele buldozerelor în pofida statutului de monument istoric este Hotelul Marna, din vecinătatea Gării de Nord.
Pentru a face loc viitoarei diagonale Berzei – Uranus Municipalitatea a pus la pământ în 2011 edificiul cu o bogată istorie, reprezentativ pentru perioada interbelică a Bucureştiului. Deşi la sfârşitul anului 2010, Asociaţia Salvaţi Bucureştiul anunţa că Tribunalul Bucureşti a suspendat autorizaţiile pentru demolarea hotelului Marna din strada Buzeşti şi pentru fostul Cinema Griviţa din Calea Griviţei colţ cu Buzeşti, un am mai târziu cele două clădiri au fost răpuse definitiv.
Zona Griviţa-Buzeşti înainte de demolare
Demolarea Hotelului Marna, în 2010