Facebook sau la plimbare în fundu‘ gol

Nu cred că Facebook-ul este mai mult decât o modă. Dar asta nu ar fi o problemă. Mulţi dintre noi am purtat blugi evazaţi, pantofi cu talpă groasă sau părul periuţă la vremea modei respective. Facebook-ul, însă, e ca o pereche transparentă de blugi. O îmbrăcăm în grabă, îi închidem pe rând fiecare nasture, aranjăm un pic interiorul buzunarelor şi, gata, ieşim liniştiţi în public.

Prea puţini ne dăm seama, însă, că propriul nostru cont de Facebook este imaginea noastră publică. Şi, nu-i aşa, n-am ieşi la plimbare în fundu‘ gol pe străzile oraşului şi nici măcar în halatul de baie sau în pantalonii scurţi în care facem grătare la ţară?

Or, asta facem în majoritatea postărilor noastre pe Facebook. Vă jur, discuţii mai sterpe ca pe Facebook nu mi-a fost dat să văd nicăieri! Ne povestim nimicuri, facem remarci goale de sens, prea plictisitoare chiar şi pentru a le discuta faţă în faţă la un pahar. Dar ne pierdem vremea scriindu-le şi asta în văzul tuturor.

Apoi, Facebook-ul este un loc al epatării. Am fost într-un concediu, trebuie să vadă toată lumea! Aşa că pierdem ore bune selectând cât mai multe şi sugestive poze, apoi, ne chinuim să le încărcăm pe site, sperând că vom primi cât mai multe „like"-uri sau, poate, Doamne ajută, chiar comentarii! Altfel, de ce atâta efort? Facebook-ul este şi locul unde punem imediat poze cu maşina nou cumpărată, cu noi suflând în tort, poate aşa primim mai multe urări, chiar şi de la oameni pe care nu-i cunoaştem, cu noi naşi sau proaspăt unchi ori mătuşe. Ce mai, e ca şi când am pleca de acasă şi am lăsa uşa larg deschisă, proptită bine cu un bolovan ca nu cumva să se închidă şi să nu mai poată intra în casa noastră oricine pofteşte.

Facebook a devenit şi centrul nostru de terapie de grup. Suntem supăraţi, certaţi cu soţia, am picat un examen, hop, punem un filmuleţ sau o piesă sugestivă de pe Youtube ca să ştie toată planeta cum stăm cu starea sufletească.

Facebook-ul mai este şi un loc de agăţat. Nu mai mai comentez nimic aici...

În contrapartidă, Facebook-ul este un loc unde am putea să ne promovăm brandul personal sau alte produse şi servicii, un loc unde s-ar putea închega comunităţi, oameni care împărtăşesc pasiuni comune, poate fi un bun mijloc prin care să ducem campanii umanitare, ecologiste etc.

Câţi dintre dumneavoastră v-aţi gândit, însă, că şefii ne urmăresc postările pe Facebook, că monitorizează dacă nu cumva sunt făcute în orele de program şi cum ne-am petrecut noaptea atunci când am întârziat la serviciu? Sau că poza cu noi lângă maşina nou cumpărată poate ajunge oricând în pagina unui ziar lângă ştirea despre accidentul de circulaţie pe care l-am provocat? Sau că, anunţând pe Facebook, că suntem plecaţi în concediu ori arătând poze cu noi în grădina bunicilor, le facem, practic, o invitaţie deschisă celor care vor să ne spargă casă sau să ne fure maşina? Sau câţi v-aţi gândit că un patron ne citeşte profilul de pe Facebook după interviul de angajare ca să vadă dacă, în spatele costumului bine călcat şi a zâmbetului şarmant, nu se-ascunde vreun pierde-vară?

Daţi-mi câte „unlike"-uri vreţi, eu, unul, folosesc Facebook-ul ca să vad ce fac alţii, nu ca să vadă alţii ce fac eu!