„Einstein“ de la Măgurele: povestea fascinantă a cercetătorului care a orbit în timpul unui experiment

Fizicianul Ion Mihăilescu (64 de ani) este pe punctul de a revoluţiona Medicina cu ajutorul unui laser, deşi vede ceea ce realizează doar cu „ochii minţii". Considerat unul dintre cei mai mari cercetători români, fizicianul a povestit pentru bucuresti.adevarul.ro cum, în 2040, ar putea fi concepuţi omuleţi direct din celule, cu ajutorul laserului.

Un domn înalt, cu părul cărunt, care pare că te fixează atent din spatele unei perechi de ochelari negri. Doar pare că te fixează, pentru că, de fapt, el nu mai distinge, de 20 de ani, nici măcar un fir de lumină. Aşa îşi întâmpină profesorul Ion Mihăilescu vizitatorii, ajutat de un asistent, în laboratorul său de la Institutul de Fizică de la Măgurele.

Se instalează, precaut, pe scaunul lui, cu faţa spre geam, şi prinde în mâini colţurile unei mese vechi şi ne bagă, pragmatic, în pâine: „Umbla la un moment dat dat o legendă pe-aici, prin institut, că cele mai bune experimente dau rezultate doar sâmbăta, în jur de ora 18, când se termină programul. Să ştiţi, am verificat-o şi aşa e. Sunt ferm convins că sâmbăta asta sigur o să «lăsărim»", ne acomodează cu domeniul său, laserii, profesorul Ion Mihăilescu.

„Revoluţie" în laborator
Zâmbeşte mândru, şi are şi de ce. „Am reuşit să obţinem rezultate spectaculoase cu un proiect la care lucrăm de doi ani şi care sper să contribuie în cazul medicinei regenerative. Împreună cu echipa mea am reuşit să facem transfer de celule vii cu ajutorul laserului. Ceea ce înseamnă că, dacă ne străduim mai mult, pe viitor putem ajuta la reconstrucţia organelor. Medicii cu care am discutat au fost receptivi la experimentul nostru", explică fizicianul care e pornit să facă „revoluţie" în laboratorul lui.

Profesorul ne explică că acest proces, la care se lucrează pe celule vii de nivel nano, nu se poate acţiona direct cu laserul, pentru că riscă să fie distruse. Înainte de a fi regenerate cu laserul acestea sunt îngheţate. Acest experiment a costat aproape un million de euro, fondurile fiind asigurate din bani europeni. „Nu putem anticipa, dar nu-i exclus să se ajungă ca în 2040, de exemplu, să putem realiza cu ajutorul laserului omuleţi direct din celule", explică, pentru bucuersti.adevarul.ro, profesorul Mihăilescu.



Motto de geniu
Savantul lucrează zi-lumină, de 42 de ani, la Institutul Măgurele, însă ultimii 20, timp în care nu a putut să vadă rezultatele cercetărilor sale, şi-i aminteşte, ciudat, ca pe cei mai frumoşi. „Cei 24 de ucenici sunt ochii şi mâinile mele. Nu sunt cei mai buni cercetători, mai au de învăţat. Ar fi grozav să am şi nişte biologi în custodie. Le trebuie mai multă imaginaţie tinerilor de astăzi. Ei învaţă şi sunt convingători, dar trebuie să creeze şi ei. Pe sistemul «Keep the machine running»", explică fizicianul.

Mihăilescu a mai contribuit pe partea ştiinţifică la elaborarea proiectului care poate aduce României un premiu Nobel, şi-anume construcţia celui mai mare laser din lume, ce urmează să fie construit la Măgurele.

Şi-a pierdut vederea în urma unui experiment
Profesorul Ion Mihăilescu vorbeşte ca despre o toamnă plăcută despre activitatea lui de cercetător: cum bate lumea în lung şi-n lat, despre cum a schimbat vieţile a generaţii de-a rândul de cercetători plecaţi să ne facă mândri peste hotare. Despre un singur lucru evită, însă, să vorbească fără să pună fruntea în pământ. Despre experimentul care i-a schimbat lui viaţa.



Se întâmpla în octombrie 1991, pe când era singur în laborator şi lucra, ca în orice altă zi normală din săptămână, la crearea unui laser. „A fost şocant, puteam să mor. Nu vreau să-mi aduc aminte. A fost un accident care mi-a afectat nervul optic. M-am întrebat mult timp de ce mi s-a întâmplat tocmai mie, când aveam puţin peste 40 de ani şi eram «în top». Încercam să mă resemnez dar am trăit un coşmar când am văzut că au început alţii să facă experimeente pe mine", povesteşte savantul care era considerat „un caz medical interesant" pentru medicii din Rusia.

Acum, profesorul Mihăilescu locuieşte în micul orăşel construit în 1976 în imediata apropiere a institutului. A vrut să rămână aproape de „familia" lui pe care şi-a făcut-o la Măgurele. Mai ales că acum a rămas mai mult singur. Cei doi băieţi ai săi, ambii cu mintea brici, au plecat să facă carieră în afara ţării. Doar unul dintre ei îi calcă pe urme. Celălalt a mâncat calculatoare pe pâine şi face s-a orientat într-o carieră în IT în SUA.