Bucureşti: Radu Ştefan Pană împăiază animale pentru Muzeul Antipa

Bucureşteanul este atât de pasionat de ceea ce face încât uneori uită să mai plece din laborator. De 19 ani, de când lucrează la „Antipa“, a uitat deja câte animale a împăiat.

În nomenclatorul ocupaţiilor, meseria de taxidermist nu există, iar cursuri în urma cărora să primeşti o diplomă se găsesc foarte greu. Cei care sunt pasionaţi de împăierea animalelor învaţă de unde au norocul.  

Radu a fost, însă, pasionat de mic, colecţiona diferite oase, iar când îi mureau papagalii încerca să îi împăieze. „Eram clasa a II-a când ai mei mi-au cumpărat un atlas biologic. Şi acum îl păstrez. Este tocit de cât de mult m-am uitat pe el“, povesteşte Radu.

Vecinii îi aduceau animale moarte
Când vecinii lui şi-au dat seama că este pasionat de acest domeniu au început să-i aducă diferite animale de talie mică pe care le găseau moarte prin păduri sau prin parcuri.

„Nu prea existau informaţii care să te înveţe tehnica detaliată a împăierii. Erau informaţii generale, ce se mai auzeau de la vânători“, îşi aminteşte Radu. Fiind foarte pasionat şi curios în ceea ce priveşte această tehnică, nu a vrut să renunţe, chiar dacă nu găsea cărţi din domeniu.

În clasa a XII-a, a reuşit să ia legătura cu taxidermistul care lucra pe atunci la muzeul „Grigore Antipa“. „Am încercat să intru la Facultatea de Medicină Veterinară, dar nu am reuşit. Atunci am decis să vin la «Antipa» să învăţ să împăiez“, spune el.

Cel mai mare animal împăiat, un urs polar
Primul animal pe care l-a împăiat la „Antipa“ a fost un liliac, iar cel mai mare a fost un urs polar, făcut în anul 2000 în Norvegia.

„Am stat 5 ani acolo la un muzeu care avea atelier. Am făcut cursuri, iar după 2 ani am primit diplomă. Acolo am avut ocazia să împăiez şi alte animale mai mari“, spune Radu. „Animalele mari se împăiază mai greu. Ai nevoie şi de ajutorul altei persoane pentru a-l aşeza într-o anumită poziţie“, explică Radu.

Un alt curs pe care l-a mai urmat în acest domeniu a fost în 1995, la un muzeu din Berlin. Acolo a stat doar trei săptămâni.

În laboratorul de la „Antipa“ îşi petrece cea mai mare parte din timp şi împăiază animale pentru momentul în care muzeul va fi din nou gata să primească vizitatori. În prezent, muzeul este în renovare.

„Împăiez animalele în diferite poziţii, în funcţie de cum vor fi ele aşezate şi unde. Vor fi reproduse diferite habitate“, explică Radu. La această meserie, cel mai mult spune că îi place finalul. „Cu un animal mort nu ai ce face. După ce îl împăiezi parcă îi dai viaţă. Asta îmi place cel mai mult, finalul“, spune Radu.

Cât rezistă un animal împăiat?
Depinde cum este făcut. Dacă s-au folosit materialele necesare poate rezista zeci de ani. Cel mai important este să le ferim de praf şi de molii.

Cât timp îţi ia să împăiezi un animal mic?
Când începi să împăiezi lucrezi fără pauză la un animal până îl termini. De obicei, împăierea unei păsări mai mici îţi ia cam 3 zile.

Meseria ta este rară în România?
E destul de rară având în vedere că nu prea sunt cursuri. În afară este o adevărată îndustrie. Şe găsesc manechine de animale pe care le îmbraci cu blană. Aici, le facem din sârmă şi aţă.

NĂSCUT: 15 septembrie 1972, Bucureşti
STUDII Facultatea de Management Agroturistic – Biotera din Bucureşti
PROFESIE: Este taxidermist

Ce-i place
„Pe lângă meseria pe care am ales să o practic îmi place foarte mult şi fotografia. În timpul liber citesc şi, de asemenea, îmi place să îmi petrec timpul în natură, chiar dacă nu prea am timp să mai ies“, spune Radu.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac lucrurile urâte. Sunt convins că nu plac nimănui. Minciuna mă deranjează în mod deosebit şi nu suport frigul“, mai spune taxidermistul.