Bucureşti: Nu e o nebunie: Pacienţii de la Bălăceanca sunt trataţi de Mircea Eliade
0În lipsa unui doctor psihiatru, bolnavii psihici de la ospiciu găsesc vindecarea în cărţi. Majoritatea bolnavilor psihici internaţi la Bălăceanca îşi tocesc şlapii pe mozaicul palierelor şi pe aleea care duce spre poartă, în zadar, nimeni nu mai vine la ei, nici măcar să-i vadă. Stigmatul pe care îl poartă ospiciul Bălăceanca este de departe cel mai cumplit.
Un barbat între două vârste face afaceri cu speranţa dincolo de poarta Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică (CRRN) Bălăceanca din judeţul Ilfov, satul Cernica. De 20 de ani de când este internat aici îşi aşteaptă tatăl care să vină să-l ia acasă. Astăzi, oricine pune eticheta de „nebun”, asociază imediat numele sanatorului. Nimeni, cu excepţia câtorva rude ale asistaţilor, nu a mai pătruns în această instituţie cu regim de semi-detenţie. Iar odată intrat, ce urmează să vezi în interior te zdruncină ca un cutremur de mare intensitate.
Doamne fereşte de restructurări!
În acest centru trăiesc 210 de asistaţi, iar capacitatea lui este cu mult depăşită. În mod normal, spune directorul centrului, doctorul Gheorghe Dumitrescu, aici ar trebui să fie internaţi în jur de 100 de bolnavi. Stau câte 7-8 în cameră, împrăştiaţi pe trei nivele, şi aproape fiecare dintre ei te trage de mânecă să-ţi spună că nu are ce căuta aici. Problema majoră o reprezintă însă personalul deficitar care trebuie să le facă faţă, adică patru medici calificaţi şi 18 asistente. Iar cel mai grav este că într-o instituţie medicală de recuperare neurpsihitrică atât de mare cum este Bălăceanca, nu există decât un singur medic psihiatru, şi acela lucrează cu jumătate de normă! „Ne descurcăm şi aşa, eu vin aici de câte ori sunt chemată, iar la şase luni le fac o reevaluare generală psihiatrică”, spune doctorul specialist Bâzdoacă.
Şeful centrului, doctorul Dumitrescu completează afirmaţia psihiatrului, spunând că şansele de recuperare există, mai ales la pacienţii cu probleme psihice determinate de consumul de alcool, dar problema este alta: „Mă gândesc cum o să le facem faţă asistaţilor când se vor aplica reducerile acelea de personal anunţate de Guvern. Ar trebui să existe nişte excepţii totuşi!”.
Schizofreni deveniţi „genii”. Şi invers
La etajul doi le-a fost creat un „club” unde joacă şah, remi şi table. Cu toate că privirile fixe şi pătrunzătoare ale internaţilor nu spun multe despre viaţa lor, găseşti şi nişte „genii” printre ei. Unul a devenit un „fin intelectual” de când e internat, răsună tot holul când recită din Mircea Eliade, într-o cameră goală, ca un vestiar. „A citit aproape toate cărţile lui Eliade, i-am promis că-i aduc şi << Nuntă în cer>>. Pentru că la anul în vară zice că are nuntă, şi trebuie să se pregătească. M-a invitat şi i-am zis că mă duc", spune directorul DGASPC Ilfov, Adrian Dumitrescu, unul dintre oaspeţii permanenţi ai ospiciului.
La ce bun să-ţi iroseşti viaţa căutând mereu să excelezi, s-ar întreba mulţi care ar afla că aici sunt internaţi de la profesori universitari, medici şi ingineri, până la procurori şi muzicieni.