Bucureşti: Cristina Mihaela Sandu face un triplu salt pentru victorie

Bucureşteanca în vârstă de 19 deţine recordul naţional la juniori 3 la săritura în lungime şi a ocupat poziţia a doua la Campionatul European din acest an.

Cristina Mihaela a început să facă atletism, săritura în lungime  şi triplu salt, mai mult din curiozitate. „Alergam pe holul şcolii cu o prietenă şi m-am gândit să mă duc la profesorul de sport să-l întreb dacă mă primeşte la atletism“, afirmă ea.

Prima dată a avut contact cu atletismul în clasa I, dar în clasa a IV-a s-a hotărât că vrea să facă acest sport toată viaţa.
„La început mi s-a părut greu, dar antrenorul schimba mereu antrenametul şi eram curioasă să văd ce facem a doua zi“, spune, veselă, atleta. A început să facă atletism la Şcoala Nr. 190 din Capitală, şcoală care a scos mulţi atleţi importanţi ai României.

Cristina a avut mereu acelaşi antrenor, Lucian Sfiea, care a reuşit să o aducă la performanţe uimitoare.
„Antrenorul a avut un aport imens în cariera mea. A ştiut să mă facă să îndrăgesc atletismul şi a variat mereu exerciţiile“, declară ea.

Tânăra atletă a câştigat de-a lungul carierei multe premii. Ea a fost campioană balcanică în 2005, a ocupat poziţia a patra la Campionatul Mondial din 2007, iar anul acesta a urcat pe locul II la Campionatul European. Programul sever au făcut din Cristina o fată ambiţioasă, ordonată, echilibrată şi agilă. Ea a reuşit să se împartă cu succes între şcoală şi antrenamente.

„Am două antrenamente pe zi. În timpul şcolii unii profesori mă înţelegeau, alţii credeau că sportul este inutil. În schimb, nu am avut niciodată o problemă la şcoală, având chiar note mari“, spune atleta.

A refuzat ofertele din străinătate
Chiar dacă atletismul nu este un sport foarte promovat, Cristina a fost întodeauna susţinută de Federaţia Română de Atletism şi de Comitetul Olimpic, care i-au plătit deplasările, cantonamentele, echipamentul sau medicamentele.

Rezultatele obţinute la concursuri au făcut-o cunoscută la nivel mondial şi chiar a primit multe oferte de la universităţi străine de prestigiu. „Am avut multe oferte din Statele Unite, cei de la Columbia au vrut să mă duc la ei, dar am refuzat“, afirmă multicampioana naţională.

Ea nu-şi dorește să părăsească definitiv meleagurile româneşti. „Să plec în străinătate? Poate doar să mă antrenez şi doar însoţită de antrenorul meu“, spune Cristina.

Vrea să participe la trei olimpiade
Tânăra atletă nu s-a gândit încă foarte bine la planurile de viitor, dar vrea să facă atletism „cel puţin încă zece ani“. În ceea ce priveşte competiţiile, ea vrea să participe la Olimpiadele din 2012, 2016 şi chiar şi la cea din 2020.

„Acesta este cel mai mare vis al meu“, adaugă Cristina. Anul acesta tânăra îşi va face debutul în competiţiile de seniori, urmând ca la sfârşitul lunii septembrie să participe la Jocurile Francofone.

Profil:
Născută: 4 martie 1990
Studii: Este în anul I la Facultatea de Sport din Craiova şi îţi doreşte să facă Relaţii Internaţionale.
Familie: Are o soră cu 10 ani mai mare

Ce-i place:
„Îmi plac toate sporturile, preferatul meu însă este fotbalul. Ador să ies cu prietenele în oraş şi să ne distrăm. Îmi place antrenorul meu, care este cel mai bun“, spune Cristina.

Ce nu-i place:
„Nu-mi place bârfa şi nu-i înţeleg pe oamenii care bârfesc. Detest să ies pe locul doi, atunci când sunt atât de aproape de locul întâi“, adaugă ea.

Întrebări şi răspunsuri:
Care sunt modele tale?
Nu am niciun model. Îmi place să fiu unică, să-mi recunoască lumea stilul, nu să mă compare cu cineva.

Care a fost cel emoţionant moment din cariera ta?
În 2007 când au cântat imnul României la Festivalul Olimpic al Tineretului European. A fost un moment de neuitat, am început să plâng de emoţie. De fiecare dată când îmi cânta imnul, mă emoţionez