„Vieţaşii“, un nou spectacol la Teatrul Dramatic din Braşov

Piesa prezintă poveştile adevărate ale unor condamnaţi în închisori de maximă siguranţă, surprinse de către jurnalistul Eugen Istodor în volumul „Vieţaşii de pe Rahova. Din mărturiile unor condamnaţi pe viaţă".

"Eu nu greşisem cu nimic când m-am născut..." este mărturia unui dintre „vieţaşi" - un condamnat pe viaţă, închis la Penitenciarul Rahova.

Spectacolul „Vieţaşii" montat şi pus în scenă la Teatrul „Sică Alexandrescu" din Braşov, este regizat de Cătălin Chirilă. Piesa prezintă  patru destine de viaţă, redate scenic de către Ciprian Mistreanu.

Care este povestea lor? Care este justificarea lor? O au? Cum se descurcă în universul strâmt în care sunt condamnaţi să trăiască şi care este lumea lor? Ce însemnă acum afară? Şi ce înseamnă trecut?  Dar, oare, viitor?  Şi ce mai poate să însemne, în vocabularul lor, cuvântul "uman"?

Spectacolul va avea loc marţi, 1 februarie, de la ora 19.00, la Sala Studio.

Citiţi aici mărturiile vieţaşilor de la Rahova:

„Sunt de treişpe' ani arestat, trei ani pe Rahova, şapte până la prima comisie. E gratie la uşă, e gratie la geam. Ne chinuim cu o scândurică prin gratii să închidem geamul. Este frig toamna. Cum e acum, toamna, e greu, caloriferele nu sunt încă, dar o să meargă. Scriam acum acasă, cu vreo cinci haine pe mine... Am primit scrisoare cu griji, cu probleme. Afară e greu, e oameni ce nu au. Dar pe mine mă vizitează des. Familia a fost prezentă după mine, îi mulţumesc lui Dumnezeu! Şi aş vrea pe această cale să transmit la toată lumea din libertate toate cele bune şi băieţii care au un caracter mai feroce să se gândească să nu facă rău, că-şi distrug viaţa, tinereţea, şi o dată ce ai ajuns aici..."

„Mama mea, că-i bătrână, da? În loc eu să fiu sprijinul ei, să-i aduc eu ei, să-i dau eu ei, mi-aduce ea mie. Şi-aceasta, pentru mine, ce-nseamnă? Cum mă simt eu când primesc de la mama? De ani de zile... şi eu nu pot să-i ofer, de-aicea, măcar o floare! Sau de ziua ei, o ciocolată sau un micuţ cadou... Decât să-i scriu de ziua ei acolo-şa, ce-mi dictează sufletu', nu?"

„Am intrat la 18 ani şi 10 luni, în '90, în mai.(...) Un moment care n-am gândit atunci, pe moment. Şi atunci am plecat cu doi din ăştia mici la furat, am fost prins la furat, câţiva pumni, câteva picioare, teama de moment de a fi arestat, după care noi am fugit, n-am ştiut că a rămas cineva jos şi nu a avut pe moment un ajutor, ceva, ca să fie dus la spital."

„Aveam servici, eram căsătorit, datorită la pedeapsă nu mai e cu mine acum. Viitorul pentru mine nu e pierdut, numai să fac şapte ani şi să mă eliberez, să mă ajute bunul Dumnezeu, să fiu liber şi să pot demonstra la societate că pot să fac ceva la viaţă. Promit solemn la conducere şi la bunul Dumnezeu că o să fac ceva bun dacă mă eliberez."...

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: