PORTRET Mariana Giurumescu a trăit momentele importante ale istoriei
0Braşoveanca a reuşit să treacă cu mult curaj şi optimism peste cedarea Ardealului de Nord Ungariei, rebeliunea legionară, dar şi peste bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial.
La cei 78 de ani ai săi, Mariana Giurumescu pare o pensionară obişnuită, care îşi trăieşte liniştită bătrâneţile alături de cei dragi. Totuşi, ceva o apasă: singurătatea. „E cel mai trist lucru care i se poate întâmpla unui om. Când erai tânăr aveai vise, aveai speranţe", spune Mariana Giurumescu.
Privirea ei este nostalgică şi încet, încet, viaţa i se derulează în faţa ochilor asemeni unui film, ale cărui graniţe le-a depăşit cu mult. „Copilăria mea a fost fericită şi nefericită. Până la şapte ani am stat la bunica mea, în localitatea mureşeană Teaca. Părinţii mei erau la Bucureşti. În timp ce eram la bunica, Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei. Atunci, mama a vrut să vină să mă ia acasă, dar nu a mai ajuns, fiindcă a fost omorâtă pe drum. Tata a aflat după o săptămână, când a venit la Teaca, îngrijorat că nu mai ştia nimic de noi", îşi aminteşte braşoveanca.
Rebeliunea legionară şi războiul
După ocuparea Ardealului de către unguri, localnicii s-au refugiat unde au putut. „Mergeam doar noaptea, iar când se crăpa de ziuă, ne adăposteam. Am reuşit să ajungem la graniţă, apoi din Deva am luat trenul la Bucureşti", spune braşoveanca. În Capitală, Mariana Giurumescu nu rămas mult timp alături de tatăl ei, fiindcă a fost dusă la un cămin de măicuţe. Un nou eveniment avea să-i zdruncine existenţa: rebeliunea legionară.
„Aveam 8 sau 9 ani. Auzeam doar împuşcăturile, fiindcă nu aveam voie la geam. După ce rebeliunea a fost înăbuşită, mi-am continuat studiile, la Şcoala Silvestru", îşi aminteşte braşoveanca.
Nici liceul nu a fost prea liniştit pentru Mariana Giurumescu, fiindcă a venit cel de-al doilea război mondial. „Era în data de 4 aprilie 1944. Parcă mă văd şi acum. Îmi cumpărasem o castanetă şi eram foarte bucuroasă. În acea zi îmi scosesem şi diploma, fiindcă terminasem clasa a doua de liceu. Acea zi a coincis cu o aplicaţie şi s-a dat prealarma, apoi alarma.Toată lumea a crezut că este doar un exerciţiu militar. De fapt, a început să fie bombardată Garad de Nord. Norocul meu a fost că am reuşit să mă ascund sub un camion", spune Mariana Giurumescu.
Peste 30 de ani, în slujba mamelor
După reforma învăţământului din 1948, braşoveanca s-a înscris la Şcoala Medie Tehnică Sanitară. A absolvit în 1951, iar în 1952 a primit repartiţie în Covasna. Când s-a format Regia Autonomă Maghiară, iar românii au început să fie persecutaţi de secui, Mariana Giurumescu a venit la Braşov.
„M-am măritat şi m-am angajat la Spitalul Mârzescu. Am fost asistentă medicală de obstetrică şi mă ocupam de female gravide, faţă de care exista o grijă deosebită, pe vremuri. De la Mârzescu am ieşit la pensie şi după aceea, am lucrat încă15 ani la Policlinica cu plată, până acum doi ani. Mi-a plăcut meseria asta", spune Mariana Giurumescu.
Întrebări şi răspunsuri
De ce v-aţi făcut asistentă medicală?
Poate cum am fost lipsită de dragoste maternă, am zis să-mi aleg o meserie care să fie aproape de om, de suferinţa lui. Tata s-a recăsătorit şi a mai avut o fată din a doua căsătorie. Sora mea vitergă a murit la vârsta de 6 ani, exact în ziua în care eu împlineam 16 ani. Din acea zi, mama mea vitregă şi-a schimbat comportamentul.
Cum era viaţa culturală înainte de război?
În adolescenţă şi tinereţe mergeam la operă, la teatru sau la cinematograf. Erau filme bune. A fost mai bună viaţa culturală atunci. Nu era atâta violenţă în filme şi erau educative, în felul lor. Cultura care a fost până în 1948 nu a mai fost la fel apoi.
Ce-i place:
„Îmi place să fac rebus şi Sudoku. Îmi place foarte mult să citesc. Cum nu am avut mamă, m-am refugiat în lectură. Îmi place să mă uit pe Discovery, History sau Mezzo, la concerte. Îmi place muzica populară şi mi-ar fi plăcut să merg la teatru aşa cum mergeam odinioară".
Ce nu-i place:
„Nu-mi place mizeria de la televizor, nu-mi plac blondele lui Iri şi nu-mi place nici blonda lui Bote".
Profil.
Născută. 16 noiembrie 1932, Teaca, judeţul Mureş
Studii. Şcoala Medie Tehnică Sanitară
Familie. Văduvă, doi copii
Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!
Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: