PORTRET Doina Popa: „Tinereţea este o stare de spirit“

Veşnic îndrăgostită de natură, Doina Popa consideră că pădurea şi muntele sunt casa ei. Străbate munţii cu o energie şi o bucurie mai ceva ca un tânăr.

La vârsta la care mulţi bătrâni abia păşesc, Doina Popa se echipează de munte şi străbate traseele cu o energie debordantă. Deşi nelipsită de grijile cotidiene, pensia mică, o hernie de disc cu pareză care o împiedică să care mai mult de patru kilograme, pentru Doina Popa natura este elementul care-i dă energia să meargă mai departe.

„Nu am mers pe munte de când eram copil, dar am crescut la ţară, mai exact la Veneţia. Pentru că părinţii mei erau dascăli cu gură mare, ca şi mine, ne tot mutam. Trăind în mediul sătesc, mi-a plăcut să-mi bag nasul în muncile câmpului. Am muncit jucându-mă şi m-am jucat muncind, nu numai pentru ai mei, ci oriunde era nevoie de mine", îşi aminteşte Doina Popa.

Doina Popa face parte din prima promoţie a Liceului Real din Şercaia. „Vom avea  întâlnirea de 45 de ani de la terminarea liceului", spune braşoveanca.

După ce a terminat liceul, Doina Popa a intrat la Electrotehnică în Bucureşti. „Întâlnirea cu bucureştenii a fost şocantă din punctul de vedere al animalului sălbatic de la ţară. Felul abrupt al bucureştenilor m-a făcut să plâng un an întreg. Te înjurau, te împungeau şi apoi treceau pe lângă tine, ca şi când nu s-a întâmplat nimic", mărturiseşte Doina Popa.

Pentru a se simţi mai aproape de casă, Doina obişnuia să înveţe pentru examene la Muzeul Satului. În lungul drum către părinţi, se simţea acasă doar atunci când vedea dealurile şi munţii.

Principiul peşterii

Doina Popa a făcut prima sa excursie pe munte în Făgăraş, la invitaţia câtorva prieteni. Doina nu a refuzat provocarea nici anul acesta, când s-a simţit în Făgăraş exact ca în anul IV de facultate. După terminarea studiilor, Doina Popa a fost repartizată la uzina Autocamioane Braşov, unde a lucrat o viaţă întreagă. La 51 de ani s-a pensionat anticipat pentru a-şi îngriji părinţii bolnavi.

 „Modelul peşterii este modelul meu în viaţă. În momentul în care stalactitele şi stalagmitele se unesc, se contituie un stâlp de susţinere. Aşa şi în viaţă, durerea nu dărâmă omul, ci este necesară omului pentru a trăi cu adevărat. În clasa a VI-a am citit pentru prima dată povestea aceasta şi mi s-a părut esenţială pentru viaţă", povesteşte Doina Popa.

De peste 15 ani, Doina Popa face parte din Grupul „E.K.E.", format din iubitori de drumeţii montane cu vârste cuprinse între trei şi 85 de ani. „Înainte de a ajuge în acest grup, mergeam singură pe munte. Mă simt foarte bine şi singură, nu prea am timp de plictiseală", mai spune braşoveanca.

Doina Popa a urcat Munţii Piatra Craiului, Munţii Călimani şi Ghiurghiului, Ciucaş, Munţii Siriului, Vârful Omu, Valea Cerbului, Măgura Branului, etc. „Tinereţea este o stare de spirit. Păcat că omul s-a îndepărtat de natură, mai ales tinerii", a încheiat Doina Popa.

Întrebări şi răspunsuri

Aveţi o alimentaţie specială?

Nu, dar mănânc carne puţină, grăsimi cât mai puţine, deşi, îmi place slănina cu ceapă. Mănânc mai multe legume. Îmi plac seminţele, fructele, în special merele, pasiunea vieţii mele.

Aţi călătorit şi în alte ţări?

În studenţie am făcut dansuri populare ca să mă simt mai aproape de casă. În anul IV de facultate am fost în Belgia. Am fost şi în Rusia cu un grup de excursionişti şi mi-a plăcut la nebunie. Am fost şi la Moscova şi în Uzbekistan. Am mai fost la Paris, Amsterdam, etc.

Ce-i place:

„Îmi place să învăţ tot timpul câte ceva. Îmi plac cărţile, excursiile şi dansul. Îmi place să fac prăjituri. Aceea nu e femeie, care nu face prăjituri. Îmi place să mă implic în gospodărie. Am botezat un fel de pizza, «Popiţa»".

Ce nu-i place:

„Nu-mi plac cei care nu vor binele, adevărul şi frumosul. În general, sunt destul de critică cu propria mea persoană. Nu mă pot supăra pe cineva dacă mi-a greşit, pentru că asta înseamnă că eu nu am reuşit să-i ating corzile sensibile. Pe mine însă, mă supăr adesea şi ca pedeapsă îmi alpic câte un şut în fund, deoarece orice şut în fund este un pas înainte. Nu-mi place să pierd timpul".

Născută: 5 decembrie 1948, comuna Şinca Veche, judeţul Braşov

Studii:  Institutul Politehnic, Bucureşti.

Familie: necăsătorită

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: