Mircea Vintilă: „Dacă telespectatorii ar plăti bilete ca să vizioneze unele emisiuni de showbiz, multe ar dispărea din grilă“
0„Omul cu chitara“, după cum îi place să spună, Mircea Vintilă, a avut un concert la Braşov, la câteva zile după ce i s-a conferit Premiul I la Galele Radio România Actualităţi, secţiunea chitară - pentru compoziţia „Musette“.
După concertul de la Braşov, artistul a avut câteva clipe de răgaz să răspundă la câteva întrebări ale jurnaliştilor ”Adevărul”:
La un artist cu o carieră de succes ca a Dumneavoastră, cât de important mai este un astfel de premiu?
Mircea Vintilă: Este important. Şi nu doar pentru mine, ci pentru toţi cei care activăm în această zonă, pentru că ne încurajează să venim cu ceva nou, nu să repetăm la nesfârşit aceleaşi piese vechi, care au avut succes la vremea lor.
Muzica folk era „pe val“ în anii ’75-’90. Mai vedeţi un viitor acestui stil muzical?
Mircea Vintilă: Aşa este. Şi muzica folk, şi muzica rock, dacă doriţi, a avut un impact foarte puternic în acea perioadă şi a avut o susţinere deosebită din mediul studenţesc. S-au lansat solişti şi trupe din mediul studenţesc, indiferent de ce facultăţi vorbim, nu de Conservator. Da, cred că muzica folk, muzica rock, mai au o şansă, dacă vin cu ceva nou. Gândiţi-vă la Bob Dylan, care a lansat atâtea melodii superbe şi care, orchestrate, au devenit imediat hit-uri. Folkul are şanse dacă nu te rezumi la a cânta „în minor“, să cânţi trist şi să îţi tai venele în lung. Folkul „emo“, dacă vreţi, nu are şanse. Trebuie să vii cu o altfel de muzică, mai dinamică, mai motivantă ca mesaj.
Tinerii folkişti ţin „spectacole“ pe Youtube şi pe Facebook ca să se afirme
Există o generaţie de mâine a muzicii folk?
Mircea Vintilă: Sunt invitat la multe festivaluri nu doar pentru a concerta, ci şi în juriu, unde de multe ori sunt preşedinte. Văd foarte mulţi copii. Foarte talentaţi. Câştigă o mulţime de premii. Şi nu doar diplome. Sunt şi bani, şi chitări acustice, pentru a avea un impuls să meargă mai departe. Problema este că, a doua zi, ei nu mai există. Nu-i interesează pe producătorii caselor de discuri, pe cei de la radio, de la televiziuni. Nu ai cum să-i ajuţi să se afirme. Singura lor şansă este să atace publicul pe Youtube şi pe Facebook. Pe la TVR mai sunt ceva emisiuni unde apar. Aceşti copii talentaţi trebuie urmăriţi în permanenţă. Cum li se dezvoltă vocea, linia melodică, cum gândesc orchestraţia, care contează enorm. Ei sunt într-o continuă căutare. Nu îi poţi vedea cum se dezvoltă. Apar doar la festivalurile de folk din ţară, care sunt destul de puţine. Nu au spectacole, nu poţi să vezi cum au evoluat. De multe ori mă duc în diferite spectacole prin ţară şi înteb dacă sunt tineri talentaţi pe care îi invit să cânte. Vin şi interpretează două-trei piese ca la festical. Eu sunt primul care strigă „bis!“, pentru că trebuie să cânte mai mult, să aibă un microrecital, ca să vadă lumea ce potenţial au.
„Calitatea talk-show-rilor este îndoielnică. Dacă s-ar plăti bilet ca la spectacol...“
Dar sunt o mulţime de talk-show-uri unde se pot afirma...
Mircea Vintilă: Vedeţi, aşa-zisele emisiuni de divertisment sunt inventate pentru a aduce audienţă şi, implicit bani. Ei nu au ce povesti ca lumea să asculte, de cântat nu au ce. Spectacolul este spectacol. Lumea cumpără bilet pentru un spectacol pe care vrea să-l vadă. De fapt, sunt televiziuni care plătesc spectatorii pe care îi aduc în platou. Calitatea acestor talk-show-uri este îndoielnică. Dacă telespectatorii ar trebui să plătească bilete să vizioneze astfel de emisiuni, multe ar dispărea în scurt timp din grila de programe. Sunt aşa-zise vedete din lumea show-biz-ului, nu ma puneţi să dau nume, pentru că nu o fac, care în momentul în care intră într-un con de umbră inventează false scandaluri de acord cu producătorii sau realizatorii de emisiuni. Sau dacă nici astfel de subiecte nu găsesc, se ajunge la o frivolitate în limbaj şi un comportament sexual vecine cu emisiunile pentru adulţi. O să râdeţi: şi noi, artiştii, şi cei care fac astfel de emisiuni, suntem compozitori: noi facem cântece, versurile pentru acestea, iar ei „compun“ subiecte... În acest context, unde să mergi să promovezi un tânăr talentat? În Franţa şi Italia, sunt spectacole de televiziune în săli cu sute de spectatori. Cei care sunt talentaţi şi cântă bine se lansează în industria de divertisment şi primesc contracte apoi. La noi, ce să facă tinerii dacă pot fi văzuţi doar pe Youtbe şi pe Facebook?