FOTO Nicolae Purcărea, supravieţuitor al Fenomenului Piteşti, a împlinit 90 de ani

Veteranul a fost sărbătorit de colegi, familie şi prieteni cu şanpanie şi o felie de tort. Cu toţii şi-au propus să sărbătorească aşa cum se cuvine şi peste 10 ani.

Nicolae Purcărea este încă un spirit tânăr, dar recunoaşte că l-au cam lăsat puterile. „Ar fi foarte bine să meargă şi picioarele. Capul merge, dar picioarele nu prea mai merg. Dacă aş avea aceeaşi energie ar fi foarte bine. Spunea cineva că nu îi este frică de nimic în viaţă, dar îi este frică de Dumnezeu, de păcat şi de momentul în care forţele fizice îl vor părăsi. Aşa se întâmplă şi cu mine acum, forţa fizică nu prea mai este aceeaşi. Anii mei au fost şi buni şi răi, dar mulţi au fost răi. Spritul şi credinţa au fost cele care ne-au salvat şi ne-au ţinut în viaţă în toţi acei ani teribili“, a spus Nicolae Purcărea, citat de monitorulexpres.ro.

Nicolae Purcărea locuieşte în Scheii Braşovului, în casa părintească, veche de peste un secol şi jumătate, în care poarta, mobilierul, scara interioară şi diversele decoraţiuni, au fost lucrate de el, în lemn. Pe acestea a reuşit să le realizeze, după cei 20 de ani de detenţie, care i-au marcat viaţa.

VIDEO Nicolae Purcărea, supravieţuitor al „Fenomenului Piteşti“. Victima care a refuzat să devină călău, mărturii despre reeducarea prin tortură

Nicolae Purcărea a fost coborât în infern, în mijlocul reeducării prin tortură de la Piteşti, dar s-a întors cu sufletul curat. A reuşit să supravieţuiască fără să-şi vândă omenia celui mai cumplit torţionar dintre deţinuţii politic ai României comuniste, Eugen Ţurcanu, şi şi-a păstrat demnitatea. Nicolae Purcărea a rezistat „Fenomenului Piteşti“.

Totul a început în anul 1936, când avea numai 13 ani şi când trăgea cu urechea la şedinţele legionare, organizate la Liceul Andrei Şaguna, la care participau şi unchii săi. S-a înrolat apoi, în gruparea legionară iar în 1939 a intrat în Frăţia de Cruce.

În perioada 1940-1941, după ce mareşalul Antonescu a ordonat ca tinerii legionari să fie închişi, se număra printre cei 5000 de tineri care mărşăluiau în stradă şi care au fost reţinuţi. El a fost închis mai întâi la Braşov, apoi trimis la Văcăreşti, Piteşti şi Alba Iulia şi condamnat la 15 ani de detenţie pentru activitate legionară şi terorism. În 1944, în urma unui decret prin care toţi elevii erau graţiaţi, a fost eliberat şi înrolat în Regimentul 89 de infanterie de la Tărlungeni, Braşov. În luna octombrie, a fost arestat ca "primul duşman al poporului", alături de alţi mari negustori şi personalităţi marcante ale Braşovului, unde a stat arestat, până în septembrie 1945.

Apoi, timp de trei ani de zile, a reuşit să studieze la Academia Comercială din Braşov, unde a fost membru al Uniunii Naţionale a Studenţilor Români. După ce a susţinut o cuvântare, în care a fost acuzat că a folosit elemente anticomuniste, a început să fie căutat de securitate. Pentru a se ascunde,  a dormit într-un cimitir pentru câteva zile şi apoi s-a ascuns în Munţii Argeşului. Aici a stat alături de alţi 20 de fugari până când securişti au împuşcat 4 persoane iar pe ceilalţi i-au arestat. Atunci, Nicolae Purcărea a fost condamnat la 7 ani de închisoare şi judecat la Craiova  iar în vara anului 1950, a fost dus la Piteşti.

Programul de reeducare

La Piteşti a trecut printr-un program de reeducare foarte dur. „Totul se făcea prin bătaie, chin, inimaginabile toruri, unde era adevăratul iad. Aici nu mai existau nici noapte, nici zi, nici om, ci o fiinţă care mai păstra încă sentimente de conservare. Aici au reuşit să ne robotizeze", a declarat fostul deţinut.

După şapte luni, a fost transferat la Canalul Şantierul Poarta Albă, denumit „canalul morţii". În toamna anului 1950 a fost dus la Jilava iar în 1952, la Gherla, unde a stat la izolare după ce a povestit unui coleg despre condiţiile din programul de reeducare. Aici nu a stat 21 de zile, cât se stătea de obicei, ci 7 luni de zile, în care s-a şi îmbolnăvit de tuberculoză. În anul 1956 a fost trimis în domiciliu stabil la Lăteşti, în Bărăgan, unde s-a căsătorit cu o deţinută ce ispăşise 8 ani de detenţie.  În 1958 au fost însă despărţiţi, ea a fost trimisă în lagărele de femei din Miercurea Ciuc, şi apoi Oradea, iar el a fost în Lagărul Noua Culme, lângă Ovidiu, Constanţa.

Aiud - ultima detenţie

A ajuns la Aiud în anul 1960, unde vorbea cu ceilalţi deţinuţi bâtând în calorifer şi folosind codul Morse. „Dacă aveam o întrebare, caloriferul ne răspundea" declară Nicolae Purcărea. În deţenţie la Aiud, se aflau Mircea Vulcănescu şi Petre Ţutea. „El era omul pe care nu trebuia decât să-l zgândăreşti şi apoi se deschidea şi îţi spunea foarte multe", susţine fostul deţinut. În anul 1964 a fost eliberat, dar a rămas marcat pe viaţă de coşmarul din închisoare.

Pe aceeaşi temă:

Cel mai bătrân veteran de război din România a împlinit 100 de ani

A supravieţuit opt zile într-o gaură de tun