Ciudăţeniile singurului lac vulcanic din România. Apa nu scade niciodată, e la fel de pură ca apa distilată, iar emanaţiile de gaze din zonă anunţă cum va fi vremea

Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România şi se găseşte la 17 kilometri de localitatea Bixad, aflată în apropiere de Băile Tuşnad. Are câteva particularităţi unice, care l-au transformat într-o mare atracţie pentru turişti.

Cu câteva mii de ani în urmă, în locul unde astăzi este Lacul Sfânta Ana era un munte vulcanic. Părerile sunt  împărţite în privinţa anului ultimei erupţii, aceasta având loc cam cu 30 000 – 40 000 de ani în urmă. Ulterior, în craterul format s-a acumulat apă din precipitaţii şi aşa a apărut lacul. 

Lacul Sfânta Ana este una dintre cele mai importante atracţii naturale ale Ţinutului Secuiesc, fiind unicul lac din Europa Central-Estică format pe fundul craterului unui vulcan stins. Deşi în trecut se vorbea că în unele locuri lacul atinge şi 12 metri adâncime, ultimele măsurători arată că adâmcicea maximă este de 6,3 metri.

Lacul are şi câteva ciudăţenii unice. Nivelul apei nu creşte şi nu scade niciodată deşi lacul nu are izvoare şi este alimentat doar de apa de ploaie. Nimeni nu a reuşit să explice clar cum este posibil aşa ceva, mai ales că debitul precipitaţiilor nu este acelaşi de la un an la altul. „S-au făcut numeroase studii în trecut, dar până acum nimeni nu a reuşit să explice de ce nivelul apei rămâne constant. Este o particularitate a Lacul Sfânta Ana care îl tranformă în atracţie turistică. Puţin mister este binevenit“, spune geologul Mihai Turtureanu.

O altă ciudeţenie a lacului care are forma unei palete de pictor este aceea că puritatea apei este foarte apropiată de cea a apei distillate. Are doar 0,0029 ml minerale. „Apa este foarte curată, dar din cauza lipsei de minerale nu este considerată potabilă. Chiar dacă este curată nu este recomandat să bem apă din lac. Tot din cauza lipsei mineralelor în lac nu trăiesc peşti deoarece nu au suficient oxigen“, mai spune geologul.

Lacul este considerat şi meteorologul localnicilor. În muntele de lângă lac s-au format, de-a lungul timpului, două fisuri. Localnicii spun că dacă aerul emanat de acestea pişcă la nas atunci este semn de furtună. Dacă nu se întâmplă acest lucru, este semn de vreme frumoasă. Fenomenul are şi o explicaţie ştiinţifică.

„În zonă mai există o activitate post-vulcanică care este extrem de sensibilă la schimbările din atmosferă. Atunci când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon şi sulful, urcă spre suprafaţă şi inundă fisurile cu un miros înţepător. Aceste fenomen este interpretat în sensul că aduce ploaia“, mai spune specialistul.

Lacul Sfânta Ana se află la o distanţă de 55 de kilometri de Municipiul Miercurea Ciuc, 48 de kilm de Municipiul Sfântu Gheorghe, respectiv 33 km de oraşul Târgu Secuiesc. Lacul Sfânta Ana poate fi accesat prin legătura DN12 (Miercurea Ciuc-Sfântu Gheorghe) din punctul de intersecţie cu drumul judeţean 113 din localitatea Bixad. Dinspre Târgu Secuiesc poate fi atins din direcţia Turia pe DN 113. Lacul este acum loc de relaxare şi atrage zecii de mii de turişti pe an.

Legendele locului

Una dintre legende vorbeşte despre doi fraţi rivali care voiau să iasă în evidenţă cu orice preţ. Unul dintre ei a vrut să arate că el are cea mai frumoasă caleaşcă şi a înhămat la ea cele mai frumoase fecioare din sat. Pentru că fetele nu reuşeau că tragă caleaşca foarte grea, bărbatul a decis să le chinuie şi să le biciuiască. Una dintre ele, pe nume Ana, l-ar fi blestemat pe bărbatul care a chinuit-o. Din senin, o furtună puternică s-a pornit, l-a omorât pe bărbat şi i-a distrus castelul. Pe locul lui s-ar fi format lacul de astăzi poartă denumirea de Sfânta Ana.

O altă legendă spune tot povestea unei fete pe nume Ana, pe care părinţii au obligat-o să se căsătorească cu un băiat pe care nu îl iubea. Fata şi-a implorat părinţii să nu o mărite, dar aceştia nu au ascultat deoarece băiatul era foarte bogat. Se spune că, în noaptea nunţii, fata a fugit şi s-a aruncat apele lacului din munte. Mişcaţi de drama ei, locuitorii ar fi denumit lacul după numele fetei.

În zilele noastre pe lângă un loc de relaxare unde oamenii vin să se scalde şi să respire aer curat, Lacul Sfânta Ana este şi loc de pelerinaj. Oamenii veneau aici să se roage la capela de lemn de lemn de lângă lac încă din secolul al XII-lea. În 1564 s-a ridicat o capelă de piatră, iar popularitatea zonei a făcut ca de-a lungul secolelor XVII şi XVIII aici să ajungă aproximativ 30.000-40.000 de pelerini, care stăteau aici mai multe zile. Se spune că Sfânta Ana îi ajută pe tineri să îşi găsească pe perechea. O altă legendă spune că femeilor care nu pot avea copii, deşi îşi doresc foarte mult, li se împlineşte această dorinţă după un pelerinaj la Lacul Sfânta Ana.