Caragiale s-a luptat ani întregi pentru averea unei mătuşi din Braşov

Unul dintre cele mai controversate procese din istorie a avut loc după 1885. Marele dramaturg Ion Luca Caragiale, cunoscut drept un mare cheltuitor şi mereu dator, a reuşit să pună mâna pe o avere impresionantă. Postum, figura sa a ajuns pe bancnota de 100 de lei.

Mătuşa lui Caragiale, Ecaterina Cardini (poreclită Mumuloaia), era nepoata unui negustor din Şcheii Braşovului. S-a căsătorit cu un italina bogat zis Momolo.

„Acesta deţinea mari averi. Era stăpânul terenului ce se întindea în zona Universitaţii, unde a construit şi primul local de teatru din Bucureşti. La colţul Căii Mogoşoaiei (Calea Victoriei de astăzi), ţinea cofetărie şi restaurant, cu bucate apusene şi orientale. Specialităţile lui erau curcanul umplut, răciturile, baclavalele şi îngheţatele.

 La sugestia Mumuloaei, soţul acesteia a cumpărat şi un club în care se ţineau balurile mascate ale celor „suspuşi”, mai ales ale apărătorilor liniştei publice şi ale odraslelor celor bogaţi. La Berlin, şi-a cumpărat un mic hotel. Gurile rele din Şcheii Braşovului spuneau, nu fără temei, că îl folosea şi în alte scopuri decât în cel de a caza drumeţi. Noaptea, hotelul berlinez al Momuloaiei se transforma în bordel. Banii luaţi de la prostituate au fost puşi la păstrare, pentru zile negre“,  se arată într-un documentar punlicat de casasfatului.ro.

Rudele mai apropiate ale Mumuloaiei, dar şi soţul ei, au murit până în 1959. Femeia a mai trăit 20 de ani timp în care a strâns averi mari, aproape trei milioane de galbeni. Imediat după moartea femeii a început războiul pe avere. Au apărut fii şi fiice ilegitime, dar şi escroci care cereau o parte din avere. Până în 1908 au avut loc 15 procese. În cele din urmă, Caragiale, apărat de Barbu Ştefănescu Delaveancea, a reuşit să obţină o şesime din marea avere. În 1905 a moştenit şi averea surorii tatălui său şi s-a mutat la Berlin.

Caragiale a vrut să dea mită ca să devină profesor la Braşov

Procesul nu a fost singurul scandal din viaţa scriitorului. „Istoria scrie că Ion Luca Caragiale a încercat să se angajeze ca profesor la Liceul Andrei Şaguna, dar nu a fost acceptat. Pe vremea aceea nu erau primiţi decât profesorii care şi-au luat licenţa la Viena şi Berlin. Ion Luca Caragiale a fi vrut să-l „mituiască” pe directorul de atunci al liceului, oferindu-se să susţină financiar, timp de un an, pe copilul acestuia, aflat la studii la Viena. A fost refuzat în mod public, destul de dur, după care a renunţat să mai devină profesor la şcoala braşoveană“, mai scrie casasfatului.ro.

Nicola Nicolau braşoveanul care l-a cunoscut pe Napoleon

Nicola Nicolau, născut la Braşov, în 1760, a fost o perioadă învăţător la Şcoala Românească din Schei. A mai fost profesor la Goleşti, la şcoala lui Dinică Golescu, cu care a şi călătorit de multe ori. Şi-a dorit mereu să călătorească, dar cum slujba de profesor şi scriitor nu este una bănoasă, s-a apucat de comerţ. A reuşit să adune peste 200.000 de galbeni şi a cutreierat întraga Europă. Braşoveanul a scris şi prima monografie despre Napoleon Bonaparte, pe care ajunsese să-l cunoască la Waterloo. În lucrările sale, dă foarte multe informaţii despre marile oraşe europene, mai ales Pasis şi Londra. Chiar dacă şi-a dorit foarte mult să ajungă şi în America, pentru că auzise despre „căruţele care merg fără cai” de acolo, nu a reuşit. A murit înainte să trăiască visul american,