Braşovul superb de acum un secol. Restaurante de lux, magazine care aduceau colecţii din Paris şi locuri de promenadă

Acum 100 de ani, Braşovul avea de toate, de la restaurante de la lux la maşini moderne şi case impunătoare. Magazinele prezentau şi ele cele mai noi colecţii venite tocmai de la Paris.

Şirul Iorga unde este zona Primăriei de astăzi a fost construit în 1928. Aici s-au înălţat case în stil neo-românesc în care locuiau bogaţii. Case după acelaşi model erau ridicate mai sus pe actuala stradă Eminescu. Saşii, cei mai vechi locuitori ai cetăţii, se plângeau că românii îşi construiesc case prea împodobite ca să îşi arate bogăţia.

Tot în centrul oraşului în zona Pieţei Sfatului era Corso, locul preferat de promenadă al Braşovenilor.  Lumea bună se plimba pe aleea din Livada Poştei, între Rectoratul de acum şi Biblioteca Judeţeană. Era acolo Restaurantul Transilvania, castani şi un chioşc cu fanfară. Tot în centru erau magazine celebre de unde doamnele îşi puteau cumpăra pălării şi ţinute moderne, aduse tocmai de la Paris. La magazinele din centru îşi făceau cumpărăturile doar cei cu dare de mână.

Coroana, restaurantul de lux al Braşovului

Pe strada Republicii de acum era restaurantul Coroana, inaugurat în 1910. Este localul de lux al Braşovului unde mergeau toţi cei cu dare de mână. Ospătarii care lucrau aici erau privilegiaţi, deoarece braşovenii lăsau bacşişuri mari. Restaurantul era tot timpul plin şi trebuia să fii cineva în oraş care să obţii o masă acolo. Toate familiile de negustori cu dare de mână vroiau să fie văzute la Coroana cel puţin odată pe săptămână. În 1939, Aro a devenit noul restaurant de lux al Braşovului. Aici se serveau cele mai nobile vinuri, iar seara cânta celebra orchestră a lui Jean Sibiceanu. Aro Palace este acum un hotel de cinci stele.

Casa Negustorilor, actualul restaurant Cerbul Carpatin a fost un puct de reper al oraşului. A fost construită de Apollonia Hircher, cea mai bogată femeie din Braşov. Aici veneau toţi negustorii  pentru a-şi vinde marfa. Era locul unde se făceau toate afacerile vremii. Apllonia Hircher a donat clădirea oraşului.

Casa Sfatului a fost şi încă este cea mai impresionantă clădire a Braşovului.  Este fosta Primărie şi are o istorie impresionantă. Datează de la 1420 şi a supravieţuit cutremurelor, incediilor, dar şi intenţiilor de demolare ale comuniştilor care vroiau să scape de ea pentru ca muncitorii să poată manifesta în Piaţa Sfatului. Are un ceas emblematic care a fost aproape distrus de fostul comandant militar austriac pentru că sunetul păpuşii din ceas, care bătea gongul, îi stresa papagalul. Casa Sfatului este kilometrul 0 al oraşului de aici se măsoară toate distanţele cum ar fi distanţa Braşov-Bucureşti. Acum adăposteşte Muzeul de Istoreie şi pe ea este singura stemă color a oraşului.

Braşovul avea încă de acum 100 de ani transport în comun

Tramvaiul cu abur a apărut la Braşov înainte de 1900, iar în perioada interbelică mergea deja până la Noua şi Săcele. Tramvaiul circula până la ora 20.00, cu 10 km/h în oraş si 20 km/h în afară, iar în zilele de târg circula în oraş numai după ora 15.00. Linia trenului cu abur avea o lungime de  aproape 17 km. În anul 1925 s-a introdus transportul cu autobuze. Autobuzul era  în acea vreme un vehicul cu 15, maxim 20 de locuri. Iarna autobuzele nu puteau urca străzile în pantă, locuitorii fiind obligaţi să apeleze tot la trăsuri. Consiliul Municipal a acceptat doar 30 de autobuze pe traseele oraşului, având în vedere creşterea numărului de accidente provocate de acestea, unele foarte grave.

În perioada interbelică taxiul era serviciu public. Garajul vechilor maşini ale municipalităţii, aflat la colţul dintre actualele străzi Maniu şi Iorga, s-a transformat după război în „Garajul Partidului”.  În Braşov exista şi o reprezentanţă care vindea maşini Buick , iar o altă reprezentanţă, de pe Strada Ferdinand 15, vindea autoturisme Cadillac şi Chevrolet.