Braşov: Elena Costin, de trei decenii în slujba clienţilor

Are 30 de ani de experienţă în domeniul artei servirii şi spune că meseria îi vine ca o mănuşă. Deşi este director de restaurant, Elena serveşte încă la mese, din pasiune.

Dacă o întrebai pe Elena Costin, la vârsta de nici cinci ani, ce vrea să se facă îţi răspundea, sigură pe ea, „cârciumar ca naşul".

„Mi-am dorit să lucrez cu oamenii de mic copil. Naşii mei lucrau în domeniu şi aveau mai multe cârciumi şi eu eram foarte fascinată de acest lucru. Şi jocurile mele erau construite astfel încât eu să ofer ceva oamenilor. Companionii mei de joacă veneau la mine cu frunze, care ţineau locul banilor şi eu îi serveam cu mâncare şi le dăteam şi de băut. Mama nu a crezut niciodată că am să fac acest lucru, dar mi-am urmat visul până la capăt", îşi începe povestea Elena Costin.

Chelneriţa a ridicat meseria la rangul de artă de-a lungul a 30 de ani de experienţă. În timp ce povesteşte despre timpul ce s-a scurs, Elenei i se umplu ochii de lacrimi. Pasiunea pentru a-i mulţumi pe clienţi, răbdarea cu care i-a tratat pe fiecare în parte şi mai ales emoţiile trăite alături de ei, la cele mai importante evenimente din viaţa lor, o fac pe Elena Costin să se considere un om împlinit.

„Am învăţat, de-a lungul timpului, că trebuie să ştii să te cobori şi să te ridici la nivelul fiecărui client. Trebuie să ai capacitatea de a trata clientul aşa cum îşi doreşte el şi niciodată aşa cum vrei tu. Secretul este să te pliezi pe dorinţele lui", spune Elena Costin.

Marele test al meseriei

În timp ce era elevă la Liceul de Alimentaţie Publică, Elena a fost trimisă în practică la un restaurant. Deşi se aştepta să servească la mese, Elena a primit sarcini la care nu se aştepta.

„Primul impact cu mereria a fost destul de ciudat. Mă aşteptam să fiu «în pâine», dar am fost trimisă la spălat vase şi am făcut şi curăţenie. Acesta este marele test în această meserie. Depinde de zilele acelea când eşti picolo, dacă avansezi, dacă rezişti într-un ritm alert, dacă dai dovadă de răbdare pentru a fi pe placul clienţilor şi al şefilor", spune Elena.

Despre tinerii care-şi doresc astăzi să fie chelneri, Elena crede că nu mai au acelaşi entuziasm ca acela pe care l-a avut ea. „Am avut nişte profesori excepţionali, care m-au învăţat tehnica servirii, gastronomie, cofetărie şi bunele maniere. Avem nişte ore de dirigenţie mai speciale, învăţam formule de adresare şi cum să prezentăm clientului preparatul, astfel încât să fie mulţumit", declară directoarea de restaurant. Deşi a ajuns să conducă un restaurant, Elena spune că este alături de personalul de servire în continuare, iar uneori intră şi în bucătărie pentru a le da o mână de ajutor colegilor.

Întrebări şi răspunsuri

Cum vi se par chelnerii din ziua de azi?

În această meserie este foarte uşor să te autoelimini. Sunt foarte mulţi tineri care vin să lucreze în domeniu, mai ales din cauza acestor vremuri tulburi. Unii vin în practică, iar majoritatea celor pe care îi angajăm sunt din această categorie. Eu cred că, dacă nu au drag de meseria aceasta, nu au nicio şansă să supravieţuiască.

Cum v-a susţinut familia de-a lungul timpului?

Sunt o norocoasă, pentru că dacă nu aş fi avut un soţ care să înţeleagă munca mea şi care să lucreze în acelaşi domeniu, nu ştiu dacă aş fi rezistat. În această meserie ştii întotdeauna când începi ziua de lucru, dar niciodată când se termină.

Ce-i place

„Îmi plac toate lucrurile bine făcute şi oamenii, în gereral. Iubesc tot ce e viu, de altfel, oamenii, animalele, florile. Am şi o pasiune: dulciurile".

Ce nu-i place

„De obicei, în toate lucrurile rele, caut binele. Şi lucrurile negative se pot transforma în lucruri bune, pentru mine. Nu există lucruri care îmi repugnă, sunt o optimistă".

Profil

Născută. 16 mai 1961, Braşov.

Studii. Colegiul Naţional Dr. Ioan Şenchea, Făgăraş.

Familie. Căsătorită, are o fiică.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: