VOCEA BRĂILEI: Un sistem găunos îmbrăcat frumos
0Sănătatea a suferit, în timp, multe cataplasme legislative, dar sistemul nu s-a schimbat semnificativ, deşi, trebuie s-o recunoştem, în teritoriu au venit oameni tineri, dornici de muncă şi bine pregătiţi.
Însă o lege nouă nu poate fi aplicată din mers unui sistem care s-a viciat cu mulţi ani în urmă. Sănătatea de stat, fie ea de la Brăila, fie de la Bucureşti, are o mare meteahnă: subfinanţarea.
Se vede acest lucru în răutatea cu care, de pildă, la Bucureşti, la marele Institut Oncologic, te întâmpină asistentele şi medicii, tonul ridicat cu care îţi fac primirea, ca şi cum ai fi venit la cerşit, ton care te lasă să înţelegi că întâi plăteşti şi apoi eşti băgat în seamă. Altfel, te lasă să aştepţi până la calendele greceşti.
E cert că, şi asigurat fiind, nu te duci la doctor la Capitală cu mâna goală, numai că aştepţi să plăteşti, cum e firesc, după ce beneficiezi de servicii. Că sunt flămânzi o spune tonul lor.
N-au salarii motivante, mai au de terminat o aripă a casei, sunt plini de griji şi-i doare în 14 de problema pacientului care, deşi a plătit 25 de ani asigurări de sănătate, stă ca prostul cu căciula în mână la uşa lor. Şi aşa, înveţi să dai şpagă. Când rişti să mori pe holurile spitalului bagi mâna în buzunar şi nu te uiţi.
Înghiţi şi tonul ridicat al medicului care te ia cu „mata" sau „tu", îţi vorbeşte în grabă şi se uită în altă parte când îi bagi banul în buzunar, înghiţi şi abureala asistentei care, cu gura plină, în uşa cabinetului, îţi spune să aştepţi că are o super urgenţă.
La Brăila, oamenii sunt altfel, însă ridică din umeri când vine vorba despre dotarea necesară pentru diagnosticarea completă a unei afecţiuni. Vrei un examen la tomograf? La Brăila? Aştepţi trei săptămâni.
Vrei timpanogramie, te duci la Galaţi. Vrei scintigrafie, te duci la Constanţa sau la Bucureşti. Vrei RMN ultraperformant, dai fuga tot la Galaţi. La particular, bineînţeles.
Vrei salvare că are copilul apendicită acută? Aştepţi 20 de minute. Sau mai mult. Asta dacă n-ai destul tupeu încât să urci cu maşina personală pe rampa spitalului şi să-ţi iei copilul să-l dui la Spitalul 3, care azi are chirurg! Uraaa!
Şi atunci despre ce lege care să revigoreze Sănătatea vorbim?! Vorbim despre un act normativ egal cu o cataplasmă la un picior de lemn. Vorbim despre un act care se aplică aşa cum s-au aplicat şi codurile din UPU.
Să sperăm că va veni ziua în care legea va permite instituţiilor spitaliceşti să angajeze atâţia medici de câţi are nevoie. Asta ca să nu stăm într-un anatomopatolog care se crede Dumnezeu.
Să sperăm că va veni ziua în care într-un singur spital te duci şi faci toate investigaţiile necesare, iar echipele multidisciplinare să fie mereu formate, să sperăm că va veni ziua în care dacă eşti programat la CT la 10.30 să nu ajungi să îmbătrâneşti la uşa spitalului, să sperăm că va veni ziua în care fiecare pacient va avea patul lui, iar aparţinătorii vor putea sta liniştiţi afară, fiindcă în salon se află destule asistente care să aibă grijă de bolnav.