Vocea Brăilei: Pluguşorul fără plug, unul trage, zece mulg!

Aho, aho, dragi brăileni! Staţi puţin şi ascultaţi urătura ce-am gătat şi de scris, şi de cântat, şi de vară, şi de toamnă, urătură într-o doară. N-are rimă, căci se vrea şi bilanţ de an ce trece şi un gând de nota zece, pentru-acei ce-au fost mai breji şi-au dus numele Brăilei dincolo de Europa şi de Ţara Românească, cine-ascultă să trăiască!

Aşadar, să-i zicem, frate!
Pluguşorul pe-ascultate!
Şi păreri pe săturate
Pluguşor cântat de toţi!
Brăilenii nu sunt hoţi.
Nu-s nici răi, nici interlopi.
Bârfitorii sunt miopi.
Nu văd nici cât e de bine,
În Brăila ce ne ţine?!
Dunărea şi poate ea,
Tot necazul, de-o putea,
Într-o zi l-o revărsa,
Fiindcă-i ici în coasta noastră,
Dunărea ce nu-i albastră.
Asta-i urbea cea vestită:
Frumoasă, cosmopolită,
Unde au trăit de-a veacuri
Greci, evrei, români şi turci,
Lipoveni şi machedoni,
14 neamuri dintre domni,
Ce-au făcut din Portul ist
Un oraş plin de mister,
Pitoresc, dar auster,
Unde-s mii de amărâţi
Ce se-mbracă numa-n câlţi
Dorm prin scările de bloc
Boschetari, câini, la un loc.
Uraţi, măăăăi!
C-am ajuns în 2011 să fim toţi plecaţi din ţară
Să ne facă de ocară
Spanioli, italieni
Moş Crăciun fără de reni
Chiar şi nişte gălăţeni
Că le-am dus potăile
Unde-o-nţărcat vrăbiile,
Ba-n Siret, ba-n cartiere.
De cruceşti citind la ele!
Uraţi, măăăii!
Cât e Brăila de mare
Toată e numai lucrare
Şi-n faţă la Primărie
Şi pe Dorobanţi, se ştie!
Ne-au buşit proiectele
Ba de stat, ba de lucrat
Europei tot i-am luat
Peste-o sută de milioane
Euroiii, i-am luat, Doamne!
Şi-am făcut un şantier ca să circulăm prin el
Când pe jos, când cu maşina
Şoferii nu cunosc tihna.
Ne-a fost rău, ne-a fost şi bine!
Vai de gura ce n-o spune!
Unii urlă prin gazete
C-avem hoţi la DNA
Şi baroni de catifea
Dar-ar ANI-n ei să dea!
Că ni s-a acrit de toţi.
Mânaţi, măăiii!
Să ne consolăm, măi fraţi
Că suntem şi deşteptaţi
C-avem nume de poveste
Şi Brăila, una este!
Unu-i Panait Istrati
Unu-i Mihail Sebatian,
Una e Ana Aslan.
Şi Darclee e tot una.
Dunărea ne e străbuna.
Fănuş Neagu s-ar mândri,
La ceruri de nu ar fi
Cu copiii ăştia buni,
Ce-au crescut frumoşi români
Şi duc numele Brăilei,
Ba prin vers, ba prin pictură
Brăila le e natură
Niciun strop din ea nu piere
Cât e vrere şi putere
Iar copiii-sunt avere!
Mânaţi, măiiii!
Şi-o să-nchei acum colindul
Urătura şi rostitul
Dar vă-ndemn pe voi, măi fraţi
Să nu staţi să ascultaţi
Să uraţi cum aţi urat
C-aveţi pâine de mâncat
În Brăila cea frumoasă
Lângă Dunărea nealbastră!
Mânaţi, măăăiiii!
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!