Vocea Brăilei: Eroii anonimi, cei fără de peşte!
039 de angajaţi ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Brăila au fost puşi pe liber săptămâna trecută. Dintre aceştia, vreo 24 sunt pompieri care au luptat toată viaţa cu flăcările, au salvat oameni şi bunuri şi şi-au făcut din această meserie un crez.
Dacă unii dintre concediaţi au ales, prin demisie, să plece acasă, alţii au fost puşi în faţa faptului împlinit. S-au trezit, pur şi simplu, că apar pe lista de concedieri, în marea febră a administraţiei centrale de-a salva posturile elefanţilor de la Bucureşti concediind salvatori anonimi din teritoriu.
Curios, în chiar ziua concedierii, la Brăila, a izbucnit un incendiu care a ţinut primele pagini ale ziarelor: nouă case afectate, trei persoane în suferinţă, una cu arsuri, două cu intoxicaţie cu monoxid de carbon.
Cine a scos pe braţe bătrânele imobilizate din casele cuprinse de flăcări? Pompierii brăileni, cine altcineva?! Cine a plecat acasă?!
Îmi povestea deunăzi un vechi amic cât de straniu este sentimentul din momentul în care, în misiune fiind, întinzi mâna unui copil ascuns sub patul din încăperea în care a izbucnit focul.
„Trăieşti acea clipă ca şi cum ar fi ultima!", spunea interlocutorul. Câţi dintre elefanţii de la Bucureşti cunosc acest sentiment? Câţi dintre ei ştiu ce înseamnă să trăieşti din 1500 de lei pe lună, să plăteşti banca, întreţinerea, rechizitele copilului...Că nici învăţământul obligatoriu nu mai e gratuit în ţara asta.
Adevărul este că e greu ca de la înălţimea unei funcţii de general sau colonel de birou să mai vezi ce se întâmplă în teritoriu, în lumea asta care colcăie de evenimente, din provincie.
Nu spune nimeni că printre cei concediaţi n-ar fi şi lichele, oportunişti care s-au lipit în posturi călduţe şi care au picat la selecţia făcută de la centru. Dar aceştia nu reprezintă decât excepţia care confirmă regula. Că, uite aşa, s-a creat în România, moda asta de-a îl scăpa doar pe acela care a nimerit mai iute Bucureştiul purtând la el cel mai mare peşte care se vinde pe podul de la Giurgeni. Fiindcă, să nu-şi imagineze cineva că peştele creşte la Brăila. Nu, nu! Brăila nu mai e de mult timp patria peştelui. Peştele care ajunge la Bucureşti, ca fiind din Brăila, e de fapt peşte din Tulcea sau de la Giurgeni, căruia cumpărătorul i-a scos, înainte de-a-l oferi, pietrele din pântece.