Vezi aici prin ce drame trec românii în străinătate şi ce umilinţe îndură acasă!

Mii de cereri de apostilare au fost înregistrate la Tribunalul Brăila, solicitanţii fiind concitadini plecaţi în străinătate. Rămaşi fără serviciu, brăilenii pleacă, cu miile, peste graniţă. Nu au contracte de muncă şi nu au siguranţa zilei de mâine şi ajung, cei mai mulţi, să cerşească o slujbă.

Exodul brăilenilor către vestul Europei a devenit o certitudine, dovadă miile de acte supralegalizate anual, de către Tribunalul Brăila.

"Numai în 2009 şi 2010 au fost apostilate 4.265 de documente - acte de stare civilă, hotărâri judecătoreşti, acte de studii, acte notariale - traduse, bineînţeles, corespunzătoare unui număr de aproximativ 2.200 de cereri", a precizat purtătorul de cuvânt al Tribunalului, judecător Vasilica Roş.

Alte mii de brăileni sunt plecaţi peste graniţă fără acte traduse şi apostilate şi trăiesc adevărate drame, departe de cei dragi.

150 de lei salariu

"Am întâlnit copii ai căror părinţi au plecat în străinătate şi care au rămas în grija rudelor, sau chiar mai rău, ai nimănui . Sute de copii brăileni trăiesc adevărate drame", ne-a spus, deunăzi, avocatul Cristian Chirilă, din cadrul Baroului.

Gabriela Caraman, de 39 de ani, a muncit la o fabrică de confecţii din Brăila. Mii de brăilence muncesc în astfel de fabrici. La un moment dat, erau vreo 80 în oraş.

"După o lună de muncă, am primit doar 150 de lei salariu, pentru că se lucra la normă, cât făceai, atât primeai", ne-a spus Gabi, mamă a doi copii, care acum este plecată la muncă în Italia.

Brăileanca a îngrijit, la început, două bătrâne italience care, practic, o terorizau.

"Deşi aveau câte o vilă cu 10-15 camere, o sileau să spele la mână, ca să nu consume curent electric. Alteori, o trezeau noaptea, să le ţină de urât. N-o lăsau nici măcar să iasă din casă. A fost apoi femeie de serviciu într-un hotel, iar acum lucrează la o pizzerie. Numai pentru chirie plăteşte 300 de euro", ne-a spus mama Gabrielei, Biţa Dragomir, pensionară.

De la canto, la scutece

Daniela Grigore, de 42 de ani, o altă brăileancă plecată la muncă în străinătate, este absolventă a Şcolii Populare de Artă - secţia canto.
A părăsit oraşul natal ca să-şi poată ajuta familia.

De mai bine de patru ani este „nounou", babysitter la Paris, la o familie pe jumătate românească.

„Nu am plecat să mă îmbogăţesc, ci ca să-mi ajut familia. Sunt o naţionalistă convinsă, o sentimentală. Aş vrea să mă întorc în ţară, pentru că dorul de cei dragi este insuportabil. La Brăila, mă aşteaptă familia, prietena mea cea mai bună, Dida, şi prietenii pe care-i port în suflet", ne-a spus Daniela.

Daniela este unul dintre miile de români care şi-au părăsit familiile, pentru o viaţă mai bună.

S-a născut într-o familie modestă din Brăiliţa şi are doi fraţi mai mici. Din păcate, fraţii Danielei nu au reuşit să-şi găsească de muncă, iar inundaţiile din 2005 le-a afectat casa. Părinţii, pensionari, nu aveau bani să facă reparaţiile, astfel că Daniela a plecat peste graniţă.

Şi exemplele pot continua.

Nu unul, nu o sută, ci mii de brăileni îşi lasă oraşul natal, ca să câştige un ban cinstit în Occident, riscându-şi viaţa.

Mulţi nici măcar nu mai apucă să-şi vadă familiile. Şi nu o fac atraşi de mirajul unui trai mai bun, ci din disperare.