Revoluţia însângerată din Brăila: o armă declanşată accidental a pornit măcelul. O zi mai devreme, interlopii spărgeau Cantina Partidului

La Brăila, revoluţia a început abia în a doua jumătate a zilei de 22 decembrie 1989, când Ceauşescu deja fugise cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central. 42 de brăileni au plătit cu viaţa faptul că au ieşit în stradă să se bucure pentru libertatea câştigată.

Panica instaurată de zvonurile ce invadau oraşul a făcut ca militarii care păzeau diverse obiective, cum ar fi Palatul Comunal, Palatul Agriculturii sau Palatul Telefoanelor, să tragă unii în alţii. Dorin Ozun, unul dintre revoluţionarii brăileni, a povestit pentru „Adevărul” cum, pe 23 decembrie, în jurul orei 19.00, maiorul Nicolae Simion, comandantul dispozitivului militar care păzea Palatul Comunal, a făcut un apel de la balconul clădirii către lumea adunată în Piaţa Independenţei.

"S-a anunţat să părăsim piaţa, pentru că Palatul Comunal va fi atacat de elicoptere cu terorişti şi se va deschide focul. Se vorbea despre un desant aerian dinspre Ianca", îşi aminteşte Ozun. Imediat după acest anunţ, ilumiantul public a fost oprit, iar militarii au luat poziţie de luptă, în toate clădirile din zonă. Conform cercetărilor organelor de anchetă, un anume căpitan Romulus Hanganu ar fi încercat, în bezna şi tensiunea acelor momente, să deblocheze arma unui subordonat, declanşând accidental cartuşul aflat pe ţeavă. De la acea împuşcătură, s-a declanşat nebunia, toată lumea trăgând în toată lumea, fără nicio noimă.

Cu o zi înainte, pe 22 decembrie, după fuga lui Ceauşescu, nimeni nu se aştepta la masacrul care avea să urmeze. Brăileanul Gheorghe Grozea a fost martor la primele momente ale revoluţiei de la Brăila, când oamenii s-au adunat în faţa Palatului Comunal, actualul Palat Administrativ, unde îşi avea sediul Comitetul Judeţean de Partid.

Grozea lucra ca fotoreporter-corespondent al ziarului „Înainte”, singura publicaţie existentă la Brăila în acea perioadă. Imediat cum a văzut la televizor elicopterul lui Ceauşescu decolând, şi-a luat aparatul foto şi s-a îndreptat spre centrul oraşului, pentru a imortaliza desfăşurarea evenimentelor.

"Jos Ceauşescu!"

„Pe străzi încă nu era prea multă animaţie, însă deja se simţea o tensiune în aer. O energie fantastică mocnea în privirile tuturor şi era nevoie doar de o mică scânteie pentru ca nebunia să erupă. Scânteia asta a venit de la un puşti care, la un moment dat, a strigat "Jos Ceauşescu!", undeva în zona Palatului Agriculturii. M-am nimerit să fiu exact acolo şi am văzut cum o patrulă formată din miliţieni şi gărzi patriotice a încercat să îl legitimeze pe băiatul respectiv. Miliţia patrula prin oraş de câteva zile, de când începuseră evenimentele de la Timişoara. Ei bine, când patrula aceea l-a oprit pe puşti şi i-a cerut actele la control, câţiva cetăţeni aflaţi pe trotuar au strigat la miliţieni să îl lase în pace. «Ce-aveţi, băi, cu el? N-aţi auzit că a fugit Ceauşescu? Gata, s-a terminat!», a zis cineva, iar ceilalţi au început să strige «Libertate! Libertate!». Din acel moment, a început frenezia”, îşi aminteşte Gheorghe Grozea.

Fostul fotoreporter spune că printre primii care s-au adunat pe platoul din faţa Palatului Comunal au fost câţiva interlopi din Brăila acelor vremuri. Presonaje precum Sandu Gâtstrâmb sau Ionel Ghiolduş, zis BMW, a dat tonul Judeţenei de Partid. Urmaţi de alţi cetăţeni, la fel de înfierbântaţi, au intrat în sediul Comitetului Judeţean, unde au început să distrugă birouri, să spargă ferestre şi să arunce pe geam cărţile şi tablourile lui Ceauşescu.

Alţi brăileni au luat cu asalt Cantina Partidului, ieşind de acolo cu roţi de caşcaval, suluri de salam şi alte bunătăţi cum nu se mai văzuseră de mult pe rafturile magazinelor obişnuite.

Între timp, tot mai mulţi oameni se adunau pe platoul din faţa Palatului Comunal, la început mai timoraţi, apoi din ce în ce mai euforici. Gheorghe Grozea îşi aminteşte că cel care a pus cel mai mult suflet în mobilizarea mulţimii a fost un taximetrist care făcea ture prin oraş, cu un tricolor scos pe geamul maşinii, îndemnând lumea să vină la Palatul Comunal. Taximetristul Nicu Stănilă avea o poveste aparte. „În anii '80, când partidul decisese să se facă economie la combustibil, mai mulţi taximetrişti din Brăila au fost daţi afară de la Întreprinderea Judeţeană de Transport Local. Stănilă a început să facă taximetrie cu maşina lui personală, însă era amedat foarte des de Miliţie. Supărat că nu este lăsat să câştige o pâine pentru familie, a mers în faţa Judeţenei de Partid, şi-a turnat benzină pe el şi a ameninţat că îşi dă foc. Primul secretar al acelor vremuri, Ion Catrinescu, i-a ascultat povestea şi a dat dispoziţie să fie lăsat să practice taximetria cu maşina lui, iar din acel moment Nicu Stănilă a fost singurul taximetrist privat din Brăila anilor '80”, ne-a povestit fostul ziarist Gheorghe Grozea.

Moartea unui şofer de pe Salvare

Acesta spune că, în haosul care a domnit în Brăila, pe 23, 24 şi 25 decembrie 1989, mulţi oameni au murit fără rost, împuşcaţi din greşeală, pe stradă sau chiar şi în propriile apartamente, de gloanţe rătăcite. Au fost, însă, şi brăileni care şi-au asumat riscuri conştient şi au plătit cu viaţa pentru asta.

Unul dintre aceştia este Ştefan Marin, un şofer de pe ambulanţă care, deşi ştia că se trage în tot oraşul, a plecat în seara zilei de 25 decembrie să aducă o gravidă la spital. Femeia stătea în Chercea, iar când Salvarea a trecut pe podul de la Apollo, înspre Dorobanţi, cineva a tras asupra ei. Şoferul a fost împuşcat şi a mai reuşit să conducă până la intersecţia străzii Apollo cu strada Roşiori. Acolo a căzut cu capul pe volan şi maşina s-a oprit.

„Asistenta de pe Salvare şi gravida s-au speriat îngrozitor. Era miezul nopţii, iar asistenta a încercat să primească ajutor bătând pe la toate porţile, însă nimeni nu i-a deschis. Lumea era îngrozită de vacarmul focurilor de armă care se auzeau din toate direcţiile, cine să deschidă poarta la ora 1.00 noaptea, ca să vadă cine bate, în astfel de condiţii? Până la urmă, gravida a născut un băieţel sănătos, pe l-a numit Ştefan, după şoferul de pe ambulanţă care a murit la datorie", îşi aminteşte Grozea. Acesta este indignat de faptul că, recent, a văzut crucea metalică pusă în amintirea lui Ştefan Marin, în intersecţia străzilor Apollo şi Roşiori, smulsă din pământ cu tot cu betonul în care era fixată. "Probabil, a vrut cineva să o fure şi să o vândă la fier vechi. Aşa este respectată memoria eroilor la Brăila...", spune fostul fotoreporter.

Citiţi şi

VIDEO Cântecele Revoluţiei din Decembrie 1989: De la „Crăciun însângerat“, la „Bravi eroi“