Reportaj: Ultimul lăutar al baladei banditului Terente din Brăila/ Nea Nicu Ţiganu cântă dumnezeieşte la vioară balade unice în Bărăgan
0Are aproape de 90 de ani, i se spune Nicu Ţiganu, şi este o legendă vie a judeţului Brăila. Nicolae Tatu, cel mai bătrân om din comuna Tichileşti, este şi singurul care mai ştie cântecele lui Terente, regele bălţilor. Lăutarul struneşte arcuşul ca nimeni altul.
GALERIE FOTO AICI CU NEA NICU ȚIGANU
A văzut lumina zilei la 19 kilometri de oraş, în Tichileşti, a „furat" meserie de la bunici şi străbunici, iar, astăzi, a ajuns ultimul lăutar al bălţilor din judeţ. El ştie să cânte ca nimeni altul balada banditului care a dat renume Brăilei, Terente.
Din păcate, odată cu „Nea Nicu Ţiganu", se stinge neamul lăutarilor din Tichileşti, satul natal al scriitorului Constantin Sandu-Aldea. Aşa, la aproape 90 de ani, el povesteşte „din arcuş" despre legendarul „Rege al Bălţilor": „Cu Terente nu mai e de trai/ Pe Dunăre se lăsa/ Pe fetiţe le fura/ În pădure le ducea/ Şi acolo ce făcea?/ Frumoasă masă-ntindea! Pe chiaburi îi despuia".
Cântă Nea Nicu vesel ca vânticelul care adie în zori, dar are şi un of: „Am patru fii şi zece nepoţi, dar niciunul nu duce meşteşugul mai departe", spune lăutarul de la Tichileşti.
Odată cu „Nea Nicu Ţiganu", se stinge neamul lăutarilor din Tichileşti, satul natal al scriitorului Constantin Sandu-Aldea. S-a născut în comuna situată la 19 kilometri de Brăila, aşezare blagoslovită, stăpânită odinioară de un paşă, ale cărui acareturi se înălţau, semeţe, pe vechea uliţă a bisericii.
Copil fiind, Nicolae Tatu, zis „Nea Nicu Ţiganu", a ascultat poveştile transmise din generaţie în generaţie, despre turcii care-i asupreau, odinioară, pe oamenii Bălţii. Căci nu-i poţi separa nicidecum pe tichileşteni de vechea Baltă a Brăilei. Până să fie îndiguită Insula Mare, Braţul Calia se revărsa până hăt, lângă sat, de se umplea Noianu de peşte.
Dar nici poveştile cu turci, nici războaiele, nici măcar grozăviile prin care au trecut tichileştenii, în timpul ocupaţiei nemţeşti din Primul Război Mondial, n-au lăsat urme aşa adânci în conştiinţa colectivă, precum„Banditul Terente". Şi nimeni nu-ţi povesteşte mai frumos despre legendarul „Rege al Bălţilor" decât „Nea Nicu Ţiganu".
„Sunt ultimul lăutar"
„În familia noastră, au fost numai violonişti. Cânt la vioară de la 18 ani. M-a învăţat frate-miu mai mare, Gheorghe. Învăţase să cânte de la Moş Neagu Lăutaru'. Am cântat în Tichileşti şi în tot judeţul, hore, balade şi cântece de joc", povesteşte venerabilul rapsod, arătându-mi, cu fală, vioara bătrână, decolorată de atâta cântat.
„Balada lui Terente o ştiu de când aveam vreo 25 de ani. Sunt ultimul care o mai cântă. Ultimul lăutar din familie. Am patru fii şi zece nepoţi, dar niciunul nu duce meşteşugul mai departe", spune, oftând, lăutarul de la Tichileşti.
Apoi potriveşte vioara sub bărbie şi începe să cânte, fără să-i cer, vestita Baladă a lui Terente, cel care-i despuia pe bogaţi şi-i ajuta pe săraci. „Cu Terente nu mai e de trai/ Pe Dunăre se lăsa/ Pe fetiţe le fura/ În pădure le ducea/ Şi acolo ce făcea?/ Frumoasă masă-ntindea!"
„Pe chiaburi îi despuia..."
Nea Nicu, el însuşi urmaş al unor oameni pe nedrept marginalizaţi şi prigoniţi, vorbeşte cu veneraţie despre haiducul modern, lipoveanul care a băgat spaima în bogătaşii din urmă cu nouăzeci de ani.
„Terente a avut o ascunzătoare într-o salcie mare. Şi acum este salcia lui acolo, în Fundu Mare, peste Dunăre. Salcia lui Terente. Îi ajuta pe săraci şi n-ar fi fost prins dacă nu-l vindea vărul lui. A sărit în Dunăre, ca să scape, dar a fost împuşcat", spune, dus pe gânduri, lăutarul.
Şi continuă, acompaniat de vioară: „Jandarmii mi-l căuta/ Pe Terente nu-l găsea/ Pe săraci îi ajuta/ Pe chiaburi îi despuia/ Şi toţi banii le lua...".
Rapsodul oftează, parcă l-ar prohodi pe Terente, cel trădat de ai lui - spaima bogătaşilor de la Brăila. Ne spune cu mândrie că doar familia lui cânta balade şi că, în urmă cu doi ani, a ocupat locul I la Festivalul de folclor organizat de Centrul de Creaţie: „Niciun alt muzicant nu ştia baladele noastre..."
Un brăilean vinde cel mai scump timbru din lume
Va lua cu sine Balada lui Terente
Deşi n-a mai cântat la nunţi de când avea 75 de ani, Nea Nicu Ţiganu îţi cântă, pe loc, Balada lui Vulcan, Balada lui Lăpuşneanu sau Balada lui Jianu. Dacă Vulcan a fost „un mare cărturar, care mergea prin păduri", Jianu a fost, potrivit baladei, „o fire rea", un „hoţoman".
„El se plimbă prin păduri/ Cu şaptezeci de poturi/ Iatagan la cusături/ Şi brâu plin de-mpletituri...", cântă Nea Nicu. Sprijinit în baston, rapsodul Baladei lui Terente pare însufleţit de idealuri măreţe, demult apuse. Nu-i pare rău că nu-l mai cheamă sătenii la nunţi. E mâhnit, însă, că va duce cu el, în mormânt, baladele. Balada lui Terente - spaima Bălţii.