Povestea soţilor Chercea, cei mai mari filantropi ai Brăilei. „Totul pentru Patrie, nimic pentru noi!” – sloganul după care s-au călăuzit întreprinzătorii brăileni
0Brăila a dat de-a lungul timpului personalităţi care şi-au impus numele în conştiinţa naţională. Ana Aslan, Mihail Sebastian, Panait Istrati, Nae Ionescu sunt doar câteva dintre acestea. Mai puţin cunoscuţi la nivelul întregii ţări, soţii Ana şi Nedelcu Chercea pot fi consideraţi la fel de bine nume-simbol ale Brăilei. Cei doi au îmbogăţit sensul cuvântului „generozitate” cu un slogan nepieritor: „Totul pentru Patrie, nimic pentru noi!”
Nedelcu Chercea s-a născut în 1857, în Vatra Veche, o comună suburbană a Brăilei, devenită între timp un cartier al oraşului care poartă numele celebrului filantrop. În 1883, avea să se căsătorească cu Ana, femeia care i-a fost alături toată viaţa şi care l-a sprijinit şi încurajat în numeroasele acte de caritate făcute de-a lungul timpului.
Despre Nedelcu Chercea se ştie ca a fost un industriaş iscusit, fabricant de „lanţuri, cuie şi caiele”. Avea o afacere de succes care i-a adus o mare avere, însă, atunci când a început să facă lungul şir de donaţii către comunitatea locală, s-a lansat zvonul că ar fi descoperit o comoară în hrubele subterane ale Brăilei, rămasă de pe vremea ocupaţiei turceşti. Zvon sau realitate, cert este că familia Chercea a cheltuit milioane de lei aur, sume colosale pentru începutul de secol XX, respectând cu consecvenţă sloganul „Totul pentru Patrie, nimic pentru noi!”.
În perioada 1919 – 1936, au construit, pe propria cheltuială, o biserică cu hramul „Sf. Mare Mucenic Mina”, o şcoală de fete şi băieţi, un dispensar, un sediu de primărie, care astăzi găzduieşte un cămin cultural şi un monument de marmură şi bronz închinat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Toate acestea în comuna Vatra Veche, actualul cartier Chercea din prezent.
Fiind situată lângă linia de cale ferată care în acea vreme înconjura oraşul Brăila, biserica a fost zidită ca să facă faţă fără probleme trepidaţiilor. Fundaţia are peste cinci metri adâncime, fiind făcută din beton armat, iar zidurile sunt groase şi trainice, din cărămidă. Construcţia are în prezent statut de monument istoric.
În 1922, familia Chercea a ridicat, din cărămidă trainică, clopotniţa bisericii „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil" din centrul Brăilei, o biserică ortodoxă unică în ţară, deoarece a fost aşezată peste o fostă geamie musulmană. Donaţia Chercea a luat locul vechii clopotniţe din lemn, care arsese în câteva rânduri şi fusese reconstruită. Cei doi soţi aveau prieteni în mai toate etniile urbei. Aşa se face că, în '24, au donat Comunităţii Israelite din Brăila un corp de clădiri pe strada Regală, pe care l-a transformat în dispensar. De altfel, Chercea a construit mai multe case monumentale în zona centrală a Brăilei, care şi astăzi îi poartă numele pe frontispiciu.
Nedelcu Chercea a mai ctitorit şi biserica Mănăstirii Vladimireşti din judeţul Galaţi, înfiinţată de Maica Veronica.
Încă din timpul vieţii, cei doi soţi au lăsat acte de donaţie pentru cele mai multe din edificiile zidite de ei. Şcoala, biserica, dispensarul, sediul de primărie din suburbia Brăilei au revenit comunităţii locale, iar cloponiţa din centru i-a fost oferită municipalităţii. Pe lângă acestea, filantropii le-au oferit numeroase locuri de casă unor familii sărace, care astfel au avut unde să îşi ridice o locuinţă.
În ciuda acestor acte de binefacere puse în slujba patriei, regimul comunist a făcut tot posibilul să scoată din conştiinţa publică numele lui Chercea, care era perceput ca un burghez, deci duşman al poporului muncitor. Astfel, busturile din bronz ale lui Nedelcu şi Ana Chercea, care străjuiau clădirea şcolii construite de aceştia, au fost demontate şi trimise la topit. De asemenea, portretele acestora, pictate pe pereţii holului şcolii, au fost acoperite cu var. Totodată, comuna Nedelcu Chercea a fost transformată într-un cartier de la periferia Brăilei ce a primit numele „1 Mai”
După Revoluţia din 1989, numele celor doi filantropi a fost reabilitat. Cartierul şi-a recăpătat denumirea Chercea, iar pe soclurile goale din faţa şcolii au fost reaşezate busturile în bronz ale ctitorilor.
Citiţi şi