Portret: Adrian Turiac este „Cavalerul” care a scos cea mai scumpă apă din lume, din Sahara
0După inundaţiile din 2007, a primit chiar de la preşedintele ţării Traian Băsescu Ordinul Meritul Agricol în grad de Cavaler, pentru modul în care a gestionat situaţia şi a "stăpânit" digurile. Este omul care a scos apă din Sahara, cea mai scumpă apă din lume.
Profil
Născut: 7 aprilie 1967, Brăila
Studii: Facultatea de Geologie şi Geofizică Bucureşti
Ocupaţia: Director Sistemul de Gospodărire a Apelor - Brăila
Familie: căsătorit, un copil
În anul 1983, după terminarea facultăţii, a fost repartizat la Brăila, unde a fost numit şef de şantier la Canalul Colector. „Lucrarea a fost cât se poate de complexă. A fost de altfel o premieră în ţara noastră. S-a lucrat prin soluri loesoide şi sub pânza freatică. Am folosit un scut mecanic cu care s-a săpat pe sub oraş la adâncime destul de mare", ne-a explicat inginerul Adrian Turiac.
Are secretul tehnic al hrubelor
„În momentul în care se efectuau săpături, apăreau galerii din renumitele hrube ale Brăilei. Nu am avut o hartă a acestor galerii care se întretaie pe sub oraş. De aceea, de fiecare dată când am dat peste aşa ceva am încercat să aflăm unde duc, cât de departe se poate merge pe ele. Bineînţeles că au fost apoi izolate pentru a nu permite apei din canalizare să intre pe aceste galerii", ne-a explicat ing. Turiac, unul dintre aspectele mai puţin cunoscute ale activităţii sale.
De altfel, inginerul recunoaşte că folosind din nou aceleaşi utilaje şi cel mai probabil, aceeaşi echipă de muncitori, sub oraş s-ar putea face fără nicio problemă galerii de metrou.
„Nu este nevoie de altă tehnologie. Aveam deja pregătite, după finalizarea contractului, comenzi de forat galerii subterane în multe oraşe mari din ţară. A venit însă Revoluţia din '89 şi toată activitatea a fost oprită", ne-a spus inginerul.
„Sahara, un deşert plutitor"
Afirmaţia poate părea ca desprinsă dintr-un film Science Fiction. Dar este cât se poate de adevărată în accepţiunea interlocutorului nostru.
„În anii 1994 şi 1996 , beneficiind de experienţa pe care o am în domeniu, am fost chemat să lucrez la un proiect de mare anvergură, care s-a derulat în Libia. S-a forat în deşert, sub soarele arzător al Libiei şi s-a scos apă. Apă de cea mai bună calitate! Apa aceasta a fost transportată pe conducte până la malul mării unde este şi zona populată a acestei ţări arabe. Dar lor le-a convenit să facă investiţia, destul de costisitoare, pentru că acolo un litru de apă este mai scump decât opt litri de benzină. Am descoperit că povestea cu faptul că Sahara stă pe o mare de apă dulce nu este nicidecum o poveste", ne-a explicat Adrian Turiac.
După inundaţiile din anul 2007, a fost invitat la Preşedinţie unde a primit Ordinul Meritul Agricol în grad de Cavaler.
„Practic, zilele şi nopţile nedormite din perioada inundaţiilor dar şi modul în care am reuşit gestionarea crizei au dus la acordarea acestei înalte distincţii", ne-a explicat, modest, cum a ajuns Cavaler, ing. Adrian Turiac.
Ce-i place?
În primul rând, îi place natura. Dacă nu-i plăcea, ar fi făcut o altă facultate. Mai mult, spune că a înţeles cu adevărat sensul zicalei:„Cine iubeşte natura este mai aproape de Dumnezeu!". Este oricând dispus să iasă în mijlocul naturii la o partidă de pescuit, eventual.
Ce nu-i place?
Nu-i place modul în care românii fac politică. Crede că la tot pasul şi la toate nivelurile poate fi văzut amatorismul, infantilismul şi servilismul. Când politicienii de toate tipurile îşi vor recunoaşte ditletantismul, atunci se va face marea schimbare pe care toţi românii o doresc.
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Ce face omul Adrian Turiac în timpul liber?
A.T.: Care timp liber? O funcţie de răspundere te implică. Nu poţi lăsa doar pe seama subalternilor activităţile. Trebuie să ştii tot timpul ce se întâmplă. Când mai am timp liber îl petrec cu familia sau cu cărţile de care niciodată nu m-am despărţit.
Care perioadă v-a plăcut cel mai mult?
A.T.: Cea de la Apele Române. Dacă în Libia am învăţat cât este de preţioasă apa, la noi am venit să pun în practică ce-am învăţat. Apa potabilă este bunul cel mai de preţ al omenirii. De ea depinde viaţa. Degeaba ai aur şi diamante în deşert. Acolo apa este mai preţioasă decât toate averile lumii. A venit timpul să nu ne mai batem joc de imensa bogăţie pe care o avem.