Oameni care fac cinste orașului: Ionel Cândea reclădește istoria Brăilei
0Se simte deopotrivă profesor, istoric, arheolog, cercetător şi scriitor, fiind omul care, din fruntea Muzeului Brăilei, rescrie adevărurile istorice ale oraşului.
Ionel Cândea reclădeşte, de mai bine de 20 de ani, de când este directorul Muzeului Brăilei, istoria acestui oraş. Deși e din Tulcea, Cândea este îndrăgostit de urbea cosmopolită şi acest lucru stă scris chiar în CV-ul său, care numără peste 30 de pagini şi care conţine dovezi că Brăila i-a fost atât muză cât şi material didactic.
Afecţiunea sa faţă de acest oraş este una aplicată. Cândea s-a implicat în viaţa comunităţii ca nimeni altul: a reînfiinţat revista Analele Brăilei, a fondat Editura Istros, a înfiinţat centre de cercetări sistematice sau de salvare în 50 de puncte arheologice şi istorice.
Este managerul proiectului pentru programul cultural "Un grec, doi greci, trei greci...Brăila. Reactivarea memoriei culturale a oraşului Brăila. Cazul Comunităţii Greceşti", realizat în 2009, în parteneriat cu CJ Brăila şi Comunitatea Elenă, cu sprijinul Fondului Cultural Naţional.
La început, pietrele
Recunoaşte că n-a avut concediu de mai bine de 30 de ani. Acum lucrează la descoperirea Oraşului Subteran, refăcând prin cercetări sistematice catacombele săpate de turci în pântecele pământului. A descoperit morminte vechi din anii 1806-1812, iar provocarea - spune el - abia începe.
„Cercetarea este una asiduă, probabil că se va întinde pe ani de zile. Descoperim adevăruri istorice despre urbe, despre cetate. Am găsit şi un sistem de scurgere a apei, încercăm să aflăm dacă acesta trece sau nu pe sub hruba mare din Grădina Publică", povesteşte Ionel Cândea, cu o pasiune evidentă, îndrumându-ne paşii prin spaţiul copilăriei lui Panait Istrati.
Este profesor universitar doctor în istorie, expert în cercetări arheologice, muzeograf şi, nu în cele din urmă, brăilean. Şi face tot ce-i stă în putinţă pentru a demonstra acest lucru. A început în anii 1970 ca profesor de istorie în comuna Scărlătești. „Mergeam pe jos pre şcoală şi adunam pietre, urme ale istoriei şi ale trecutului", povesteşte Cândea. S-a ghidat, întotdeauna pe principiul „Cercetarea naşte cercetare".
„Cercetarea Brăilei dă de lucru pentru multe generaţii de acum încolo. Mie mi-a plăcut să scotocesc trecutul. Legătura mea cu acesta s-a format încă din vremea în care eram în clasa a patra", îşi aminteşte Ionel Cândea.
Are doi băieţi dar niciunul nu i-a urmat pasiunea. Unul este jurnalist în Bucureşti, iar celălalt este ofiţer în Armată. Are însă satisfacţia de-a fi îndrumat paşii a zeci de generaţii de copii şi tineri, de-a le fi împărtăşit din cunoştinţele lui cu o pasiune de invidiat.
A fost profesor la două universităţi şi a publicat cărţi ce au rămas de căpătâi pentru aceia care aleg ca mod de viaţă cercetarea istorică şi arheologică, aşa cum a făcut-o Ionel Cândea. A publicat „Istoria românilor", „Istoricul oraşului Brăila de la origini la ocupaţia otomană", „The Greek Community of Braila. From ancient times to the 19-th century" şi nu numai. A publicat aproape o sută de studii şi articole.
Cândea deţine Premiul „Dimitrie Onciul" al Academiei Române, din 1997, diploma de onoare acordată de Muzeul Naţional de Istorie, din 2006, dar şi Ordinul „Meritul Cultural" în grad de ofiţer, acordat de către preşedintele României, în 2006.
Întrebări şi răspunsuri:
N-aţi fost niciodată implicat în politică. Cum aţi rezistat mai bine de 20 de ani ca director al Muzeului?
Am rezistat în această funcţie, ca apolitic, doar pentru că mi-am văzut de treabă. Sincer, eu mă simt mai degrabă şi deopotrivă, profesor, arheolog, istoric şi cercetător.
De ce nu v-aţi mutat într-un centru universitar? De ce aţi rămas în Brăila?
Ceea ce fac aici n-aş fi putut face în altă parte. Iubesc acest oraş, aici am deschis ochii. Aş fi putut, într-adevăr, să plec în 1990, dar n-am făcut-o fiindcă aici e loc de încă zece muzee. Toate dacă ar lucra pentru Brăila, tot n-ar fi deajuns.
Ce-i place:
Îmi place să cânt la vioară, am absolvit Şcoala Populară de Artă , între 1963 şi 1967 - Secţia vioară. Îmi place muzica adevărată, clasică, îmi plac Paganini şi Mozart şi, bineînţeles, tot ce este legat de cultură, artă, istorie. Îmi place cercetarea, evident, şi tot ce ţine de ea.
Ce nu-i place:
Nu-mi place strada şi lumea ei, nu-mi plac manelele. Îmi displace faptul că sunt mulţi aceia care nu pun preţ pe valorile culturale ale acestui neam. Nu-mi place că se pierd valorile. La noi, un lucru se face doar ca să fie făcut şi asta îmi displace profund.
Profil
NĂSCUT: 25 februarie 1949, Măcin, Tulcea.
STUDII: Facultatea de Istorie Bucureşti.
OCUPAŢIE: Profesor universitar, director, cercetător ştiinţific, arheolog.
FAMILIE: Văduv, doi băieţi.