Lecţie de onoare oferită de un veteran brăilean de 95 de ani: „Când mai îmbrac haina militară, trebuie să mă port impecabil!”

Colonel în retragere, ajuns la venerabila vârstă de 95 de ani, brăileanul Ioan Romaniuc, i-a impresionat profund pe ofiţerii Comandamentului Flotilei Fluviale, care i-au făcut o vizită la domiciliu, în cadrul activităţilor dedicate zilei de 9 Mai, cu cele trei semnificaţii ale sale - Ziua Victoriei asupra Fascismului, Ziua Proclamării Independenţei de Stat a României şi Ziua Europei.

Delegaţia, formată din comandantul Flotilei, comandor Cornel Rogozan şi alţi trei ofiţeri, i-a oferit veteranului un tort şi un buchet de flori. Bucuros de oaspeţi, colonelul Romaniuc şi-a aşteptat vizitatorii îmbrăcat într-un impecabil costum militar, purtând la piept toate medaliile primite în timpul războiului.

Ofiţerii au fost impresionaţi nu doar de ţinuta bătrânului ofiţer şi de poveştile de pe front spuse de aceştia, ci mai ales de o replică rostită în timpul conversaţiei. "În timp ce ne evoca un moment din timpul războiului, domnul colonel s-a oprit pentru a-i atrage atenţia colegului nostru care îi făcea fotografii: «Să nu mă prinzi cu gura deschisă sau cu ochii închişi. Tot timpul am fost foarte atent cum mă prezint şi aici e respectul pentru haina militară, pe care cu mândrie am îmbrăcat-o»”, ne-a povestit căpitan Nicoleta Burlacu, ofiţerul de relaţii publice al Flotilei Fluviale.

Născut pe malul Nistrului, pe 14 aprilie 1921, Ioan Romaniuc a activat ca sanitar pe front, înfruntând gloanţele şi schijele obuzelor pentru a-şi salva camarazii răniţi.

"Casa mea, cu doi fraţi şi părinţii, a rămas în Basarabia, când am venit la şcoala militară în România. Încă urmam cursurile şcolii sanitare de subofiţeri când a început războiul. Ne-au mobilizat într-o noapte, iar eu am ajuns la pontonieri şi am participat la realizarea primului pod peste Prut", a povestit veteranul.

Acesta îşi aminteşte de momentele cumplite ale războiului, când se avânta pe front pentru a le acorda primul ajutor răniţilor. "Se auzeau împuşcăturile, loviturile bombelor şi ţipetele răniţilor. Îmi părea rău după fiecare suflet pe care îl pierdeam", le-a mai spus vizitatorilor colonelul Romaniuc, adăugând că a trăit mult timp cu teama în suflet că ar putea să îşi întâlnească în luptă fraţii, pe post de inamici. "Pentru că se ocupau cu partea feroviară a frontului de nord, fraţii mei au fost luaţi în război de armata rusească, astfel că puteam ajunge faţă în faţă, frate contra frate, pe frontul de luptă...", povesteşte veteranul.

Citiţi şi

• Brăila Cei mai viteji dintre români. General maior Constantin Mihalcea, singurul brăilean cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”, cea mai înaltă distincţie conferită unui veteran de război