FOTO Jocul, improvizaţie şi mod de viaţă, însuşit prin teatru de copiii asistaţi social

Sunt 12 la număr, se joacă, se învârt, aleargă, zumzăie asemenea unor bebeluşi, plâng, râd, se prind şi se alintă, sar coarda sau bat mingea, se privesc în ochi, îşi dau energie pozitivă, se aud şi se ascultă reciproc. Este povestea unei trupe de teatru înfiinţate ad-hoc de către tineri cu vârste între 14 şi 17 ani, tineri asistaţi social pentru care "normalitatea" este o necunoscută.

"Descoperă-te în joacă" este un proiect demarat sub stricta coordonare a actorului Dragoş Muscalu şi implică 12 copii aflaţi în dificultate, ce provin din familii dezorganizate, cu probleme sau monoparentale. Prin acest proiect, tinerii învaţă să comunice, să se comunice şi să socializeze, dau, practic, o lecţie de viaţă celor pentru care "familia" este un dat de la Dumnezeu.

Aceşti copii se joacă, însă o fac într-un mod organizat şi transmit aşa cum nimeni n-o poate face.

"Aici am învăţat să comunic, aici am învăţat să ascult, să vorbesc atunci când sunt întrebat, să socializez, să-i respect pe ceilalţi, să mă bucur de echipă", ne-a spus unul dintre tineri.

Vineri, cei 12 vor evolua în Sala Studio a Teatrului "Maria Filotti", începând cu ora 18.30.

Banii strânşi în urma vânzării biletelor se vor materializa "într-o mare surpriză, un mare cadou", după cum ne spunea Dragoş Muscalu, actorul-suflet al trupei.

"Îmi place mult această companie, aici am învăţat în primul rând să comunic, aici am cunoscut actori mari, aici vreau să rămân", a adăugat un alt actor, în vârstă de 17 ani.

Dragoş Muscalu, actor, 31 de ani

Întrebat dacă face terapie prin teatru sau teatru pentru terapie, actorul Dragoş Muscalu a râs  şi ne-a replicat: "Nu e neapărat terapie. Aici socializăm, trecem de la jocul simplu, aproape barbar, nu la modul peiorativ, la jocul copilăriei, la săritul corzii, bătutul mingii, până la jocul stilat, adevărat, al vieţii, apoi ajungem la improvizaţie, improvizaţie teatrală. Nu, nu e greu să lucrezi cu ei, nu sunt copii altfel, chiar dacă sunt asistaţi social, sunt copii care se descoperă prin joacă, prin teatru, sunt copii care transmit", ne-a declarat Dragoş Muscalu.

I-am văzut şi noi pe aceşti tineri la repetiţii, chiar astăzi, când, vădit stânjeniţi de prezenţa jurnalistului, încercau să facă jocul unităţii ca pe ceva firesc.

Patru tineri interpretează un singur personaj şi leagă fraze fără să ştie logica urmată e partenerul din dreapta sau din stânga, îşi spun cuvinte şi improvizează poveşti, poveşti reale pentru unii, imaginare pentru ei.

Vorbesc despre oameni, chipuri, animale, natură, viaţă şi copilărie, vorbesc atât prin ochii încă limpezi, de copii adevăraţi, dar şi prin trup.

Povestea lor, uneori a unor orfani sau cu părinţi stranieri, este, văzută din exterior, una tristă. Numai că jocul, parcurs până la finele piesei, până la aplauze, capătă nuanţe fireşti, de acceptare tacită a ceea ce sunt, iar nu ceea ce vor să pară.

Finele spectacolului, al proiectului nu înseamnă pentru aceşti copii şi finele contactului cu teatrul.

"Eu sper să rămân în această echipă. E greu, uneori e greu să joci propriul rol, însă îmi place nespus. Mă regăsesc aici", ne-a spus una dintre fetele din trupă, o adolescentă de 15 ani, cu ochii de culoarea castanei coapte şi cu părul negru-tăciune, o "actriţă" de o frumuseţe aparte.