FOTO Distrusă aproape complet în timpul Primului Război Mondial, mănăstirea Măxineni, situată la 35 de kilometri de Brăila, renaşte din propria cenuşă
0A fost ridicată în urmă cu aproape 400 de ani, pe locul unei vechi biserici de nuiele, de către domnitorul muntean Matei Basarab,iar timp de câteva secole a străjuit confluenţa râurilor Buzău şi Siret, fiind una dintre cele mai frumoase mănăstiri ale Ţării Româneşti şi punct strategic de mare importanţă a acelor vremuri. La începutul secolului XX a fost făcută una cu pământul, dar în ultimii ani a renăscut precum Pasărea Phoenix.
Pe locul care până nu demult era pustiu, marcat doar cu câteva ruine ale vechilor ziduri, astăzi credincioşii brăileni şi nu numai merg în număr mare, în data de 24 iunie a fiecărui an, la hramul Mănăstirii “Naşterea Sf. ioan Botezătorul” de la Măxineni.
Mănăstirea Măxineni a fost ctitorită de voievodul Matei Basarab, la anul 1637, iar din acele vremuri până la domnia lui Alexandru ioan Cuza a fost un important centru spiritual, întrucât era situată la zona de graniţă dintre Ţara Românească şi Moldova, la doar 35 de kilometri distanţă de raiaua Brăilei stăpânită de turci. Lăcaşul a dăinuit sute de ani, chiar dacă a avut lungi perioade de abandonare, din cauza Siretului, care se revărsa periodic în acele vremuri când malurile nu erau îndiguite. Abia în timpul primului război mondial, însă, în 1917, lăcaşul a fost distrus aproape complet, în timpul luptelor de pe frontul Măxineni – Nămoloasa.
A urmat o lungă perioadă de părăsire, dar mănăstirea a prins din nou viaţă după 1990, când un călugăr pe nume Simeon Ovezea a regăsit ruinele vechiului lăcaş şi, numit stareţ de către Casian Crăciun, episcopul Dunării de Jos, a început un îndelungat proces de reconstrucţie. Ani de zile s-a nevoit stareţul Ovezea să atragă atenţia autorităţilor, pentru a căpăta sprijin în greaua sa misiune. Când, în sfârşit, datorită fondurilor date de Primăria Brăila, de Primăria comunei Măxineni, de Consiliul Judeţean şi diverşi binefăcători privaţi, pe vechiul aşezământ începea să prindă contur noile chilii şi noua biserică a mănăstirii, stareţul Simeon Ovezea, bătrân şi bolnav, avea să îşi găsească un tulburător sfârşit, murind din cauza unui incendiu izbucnit în chilia unde era imobilizat la pat.
În anii care au urmat, însă, lăcaşul mănăstiresc s-a trezit din nou la viaţă. A fost finalizată noua biserică, s-au ridicat chilii pentru călugări, iar credincioşii au început să vină în număr din ce în ce mai mare la hram dar şi pe parcursul anului, cu prilejul feluritelor sărbători bisericeşti.
Din 2007, cu ajutorul unor fonduri primite de la Ministerul Culturii şi Cultelor şi Consiliul Judeţean Brăila, pe ruinele vechii biserici voievodale a început procesul de restaurare şi consolidare. Biserica, aşa cum a fost ea ridicată de Matei Basarab, este deja refăcută şi mai are nevoie doar de realizarea picturilor. În prezent, se lucrează la refacerea vechii incinte mănăstireşti şi la ridicarea, pe temeliile existente, a stăreţiei originale. Lucrările se vor finaliza în august 2015, moment în care Mănăstirea Măxineni va recăpăta imaginea de odinioară.