EXCLUSIV: Grav bolnav, scriitorul Fănuş Neagu a fost uitat chiar şi de ziua lui

Este în scaun cu rotile dar asta nu-l doare cât îl dor uitarea, nepăsarea şi umilinţa. De ziua lui, pe 5 aprilie, autorităţile l-au uitat. Dramaturgul şi scriitorul brăilean a împlinit 78 de ani. De acest fapt şi-au amintit doar copiii de la şcoala care-i poartă numele şi ziarul "Ancheta", la care colaborează unul dintre amicii săi.

Fănuş Neagu se tratează de circa doi ani şi jumătate la Elias în Bucureşti. Suferă de o boală cumplită. În toamna lui 2009, reporterii "Adevărului de Seară" l-au găsit mobilizat, iar scriitorul le ura brăilenilor „vinuri bune". De Paşti, era deja într-un scaun cu rotile.

Vineri, maestrul ne-a răspuns cu greu la telefon. Vocea lui, de astă dată stinsă, tremurândă, n-a ezitat, însă, să contureze metafore: „Forţele mele sunt mai îngânate de speranţă, mai legănate de vise. Îmi e dor de pragul casei mele din care priveam spre marginile lumii".

Profesorul de limba şi literatura română Vasile Zbarcea, care-l sună frecvent pe maestru, ne-a povestit: „Nu are locul pe care îl merită în Brăila. Măcar pentru osârdia cu care, ca nu cumva să i se năruiască surâsul limbii, căreia îi păzeşte fiecare silabă de volbura înstrăinării, s-ar cuveni să dăm cezarului ce-i al cezarului".

Fănuş spune că a aniversat „78 de Bărăgane, corăbii ori holde aurii". Singurii care şi-au amintit de „bijutierul cuvântului" au fost elevii şi profesorii Şcolii „Fănuş Neagu".

Măcar o casă muzeu

"Dragostea de Brăila a lui Fănuş Neagu se vede în opera sa ce surprinde conglomeratul acestui oraş cosmopolit. Fănuş Neagu este înainte de toate spiritul reverberant al Dunării, al Bărăganului de altădată", a punctat prof. Emilia Meiroşu, directorul Şcolii "Fănuş Neagu", care a organizat manifestările legate de ziua scriitorului.

Fănuş Neagu le-a mulţumit celor care şi-au amintit de el: "Îmi e dor de Dunăre şi mi-aş fi dorit enorm să fiu acolo. Sunt întristat că n-am putut lua parte la această mică bucurie a lor şi enormă pentru mine".

Reamintim că, acum doi ani, scriitorul şi-a donat casa părintească din Gradiştea autorităţilor, însă acestea n-au investit nimic în întreţinerea ei, deşi să lăudau că vor aloca vreo 500 de mii de lei.

„Încă nu s-a realizat procedura de licitaţie publică, dar urmează. Ca şi mod de realizare, se va păstra arhitectura casei de la momentul construirii", ne-a spus Nicu Filoti, secretarul Consiliului Judeţean.

„Măcar o casă muzeală se putea face acolo. Bine că am intrat în gura lumii când i-am dat, i-am retras şi iar i-am dat rangul de cetăţean de onoare. Scriitorul e ostenit", ne-a mai spus profesorul Vasile Zbarcea, unul dintre puţinii brăileni care mai ţine legătura cu scriitorul.