Drama unui copil abandonat:„M-au dat la orfelinat ca să ajung cineva!"

Are doar 16 ani, a fost crescut de Stat, dar ştie ce vrea de la viaţă. După terminarea liceului, Andrei vrea să să fie artist. Andrei Bratu a fost abandonat într-un orfelinat pe când nu avea împlinit nici măcar un an. Andrei a crescut mângâiat de educatoare sau îngrijitoare.

De când se ştie, Andrei a fost înconjurat de copii abandonaţi ca şi el, într-un orfelinat.
Abandonat încă din faşă într-un centru de plasament, adoptat de un sistem cu mulţi "fraţi" şi "surori", Andrei a crescut mângâiat de mâinile educatoarelor sau ale îngrijitoarelor şi neştiut de mamă, ori de tată.

Statisticile arată că cei mai mulţi dintre copii crescuţi într-un orfelinat o apucă, după învăţământul obligatoriu, pe căi greşite. Sunt însă şi excepţii, iar Andrei este una dintre ele.

Tonul ferm şi hotărât cu care vorbeşte arată un tânăr maturizat înainte de vreme. La doar 16 ani, Andrei şi-a făcut planurile pentru viitor. Vrea să meargă la o facultate de muzică pentru că, spune el: "vreau să-mi cultiv talentul şi să urmez o carieră artistică".

Până atunci însă, adolescentul petrece ore în şir dansând şi cântând. "Fac parte din Grupul «Steluţe Dunărene» şi mă mândresc că am reuşit să mă integrez printre membrii grupului", spune Andrei.

"Nu-mi voi abandona copiii"

Viaţa nu a fost deloc uşoară pentru Andrei Bratu. Cu toate acestea, tânărul este pe calea ce bună.
"În urma unor neajunsuri financiare, părinţii m-au dat la cămin şi mi-au zis că nu au posibilităţi să mă crească. Paradoxal, mi-au mai spus şi «poate aşa vei ajunge şi tu cineva»", spune Andrei.

Străinii dintr-un centru de plasament au reuşit să-i ofere o educaţie mai bună, decât cei care i-au dat viaţă.
"În primii ani de şcoală mi-a fost foarte greu. La toţi colegii mei veneau părinţii la şcoală, numai la mine nu. Mă simţeam singur, marginalizat", povesteşte Andrei, parcă retrăind acele clipe.

Vorbele tânărului sună trist. La doar 11 ani a început să conştientizeze situaţia în care se află. A început o luptă dură cu propria persoană. Şi în final a reuşit să depăşească traumele şi să dea uitării trecutul.

Chiar dacă a fost abandonat de mic, Andrei Bratu nu ar vrea să îşi judece părinţii, dar totuşi mânat de sentimente, ne spune: "Ar merita să fie pedepsiţi. Ar fi fost mai bine să nu facă copii dacă ştiau că nu au condiţii să-i crească. Acesta este un exemplu pentru mine. Eu nu-mi voi abandona copiii".
Aceasta este povestea unui copil crescut de personalul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilui Brăila.