De ce să cumperi copilului un animal de companie? Psiholog: „Zooterapia are un rol important în sănătatea psihică“
0Copilul tău este ataşat de animale, iar scrisorile către Moş Crăciun sunt pline de desene cu căţeluşi pufoşi sau pisicuţe cu ochii mari? Sunt foarte multe motive pozitive pentru care copiii trebuie să crească împreună cu un animal de companie, de la faptul că sunt prieteni adevăraţi, până la dezvoltarea unor abilitaţi care îi ajută de-a lungul vieţii.
Copilul tău te întreabă în fiecare zi când o să aibă un animal de companie. Îţi promite că va avea grijă de el, că va fi responsabil, asta numai ca să te convingă. Decizia de a vă mări familia cu un membru necuvântător nu e uşoară. Iată de ce ar fi bine să îi cumperi micuţului un animăluţ şi ce beneficii are un prieten cu blană sau pene.
Un prieten necuvântător face copilul mai responsabil. Copiii care au un animal de companie sunt mult mai responsabili, încă din primii ani de viaţă. Animalele de companie au nevoie de atenţie tot timpul. Ele depind de oameni pentru a le hrăni, pentru a le dresa şi pentru a se juca. Copiii care se implică în creşterea unui animal de companie sunt în general, mult mai empatici şi milosi. Faptul că învaţă cum să fie responsabili pentru o altă fiinţă, îi va determina să fie mult mai descurcăreţi decât copiii care nu au crescut cu animale de companie.
Odată cu responsabilitatea de a creşte un animal de companie, creşte şi încrederea în sine. Atunci când copilul este implicat direct în creşterea animalului, este mândru de realizările sale şi are mai multă încredere în forţele proprii.
În era telefoanelor mobile şi al internetului, când este foarte greu să iei copilul din faţa calculatorului sau a tabletei, un prieten necuvântător poate face minuni. Animalele, în special câinii, au nevoie să alerge şi să se joace. Activităţile pe care copiii le au cu animalul de companie sunt, în majoritatea cazurilor, de natură fizică. Lumina soarelui şi aerul curat sunt favorabile pentru toată lumea. Copiii învaţă din această experienţa că pentru a fi sănătos, trebuie să faci miscare şi aplică acest concept şi în viaţa lor de zi cu zi.
“În limbajul de specialitate, terapia cu animale este denumită şi zooterapie. Terapia asistată de animale (TAA) a fost integrată ca metodă terapeutică alternativă în Statale Unite încă de prin anii 60, în timp ce în România a început să prindă contur cam de zece ani. Rolul ei în starea de sănătate psihică şi nu numai este multiplu: reducerea nivelului de stres sau a tendinţelor agresive, creşterea stimei de sine, îmbunătăţirea capacităţii de comunicare verbală şi non verbală, recuperare şi reechilibrare emoţională, creşterea toleranţei la frustrări, etc. Suntem tentaţi, la un prim contact, să credem că doar copiii sunt beneficiari ai prezenţei animalelor. Nu. Iar acest lucru este dovedit de rolul pe care îl poate avea pentru o persoană vârstnică banala plimbare a câinelui sau a altui animal”, explică psihologul Eduard Bucureşteanu.
Copilul învaţă de la câine să iubească şi să comunice, chiar şi să fie mai ordonat, învaţă ce inseamnă să fii responsabil de viaţa altcuiva. Dar această relaţie privilegiată trebuie să fie dirijată şi modulată de către părinţi, în nici un caz, animalul nu trebuie să devină sclavul capriciilor copilului care să aibă drepturi depline asupra câinelui. Micul om trebuie să înveţe, înainte de toate, că şi câinele este o fiinţă care are drepturile ei, sensibilitatea ei şi sentimentele ei care, toate, trebuie respectate.
“Relaţia dintre copil şi animal este ca şi relaţia dintre copil şi colegul de la grădiniţă. Animalul va şti ce place copilului şi ce nu, şi invers. Nu se vor supăra unul pe altul iar convieţuind îşi vor trasa câteva limite şi nu vor exista divergenţe între ei. Nu există un anumit animal special pentru copil însă câinii din rasa Labrador sunt foarte jucăuşi. Acest câine se pune cu burta în sus atunci când vorbeşti cu el, iar când se întâmplă lucrul ăsta, în limbajul câinelui, înseamnă că recunoaşte că omul este superior şi îl ascultă”, a explicat pentru adevarul.ro medicul veterinar Florin Tăbârcă.
Citiţi şi: