Cum a făcut o avere colosală Dumitru Ionescu, filantropul care i-a lăsat moştenire Brăilei cea mai frumoasă clădire a sa, „teatrul comunal“
0Fost primar al Brăilei în perioada 1906 – 1910, Dumitru Ionescu şi-a iubit oraşul natal atât de mult încât i-a lăsat moştenire comunităţii locale uriaşa sa avere. Printre imobilele care au intrat în proprietatea Primăriei după trecerea sa în nefiinţă se numără şi clădirea actualului teatrul de stat "Maria Filotti", momument arhitectonic inclus în albumul UNESCO.
Dumitru Ionescu s-a născut în 1846, într-o clădire de pe strada Rahovei pe care mai târziu avea să o încredinţeze, tot prin testament, Primăriei, pentru a fi transformată în „grădină de copii”.
De mic a dat dat dovadă de o voce excepţională, care îi va determina pe părinţi să îl înscrie la Seminarul Teologic Buzău, pentru a deveni preot. Dumitru Ionescu a preferat, însă, să intre în învăţământ, însă a renunţat după doar câţiva ani la profesia de dascăl, după ce a fost transferat fără voia lui de la Brăila la o mănăstire din judeţul Buzău.
Întors la Brăila, devine cântăreţ bisericesc, la biserica „Sf. Spiridon”, care se afla pe locul unde se găseşte în prezent fostul Palat al Telefoanelor, de pe Bdul. Independenţei. În afaceri a intrat în 1880, când a înfiinţat, împreună cu doi parteneri – dr. Apostoleanu, profesor de gimnaziu, şi Zamfirescu, fiul unui bogătaş - o librărie. Descurajaţi de pierderile de 10.000 lei înregistraţi în primul an, cei doi asociaţi se retrag din afacere, însă Ionescu perseverează şi, încet-încet, începe să obţină profit.
După ce, trei ani la rând, face bani buni din negoţul de carte şi papetărie, îşi extinde afacerile luînd în arendă moşiile Bucu-Cornatele, din judeţul Ialomiţa, şi Cioara-Tătaru, din judeţul Brăila. Mai târziu, „prin muncă cinstită şi cu ajutorul lui Dumnezeu”, după cum avea să mărturisească în propriul testament, Dumitru Ionescu reuşeşte să cumpere marea moşie Oneşti din judeţul Bacău şi mai multe proprietăţi în Brăila.
Deputat, senator, preşedinte al Consiliului Judeţean şi primar al Brăilei
Succesul în afaceri i-a deschis porţile politicii. A fost ales consilier judeţean în anii 1880 – 1881, fiind numit pentru o perioadă preşedinte al Consiliului Judeţean. În 1883, brăilenii l-au trimis în Parlament, în calitate de deputat, iar în 1888, de senator de Brăila. În perioada 1906 – 1910, Dumitru Ionescu a fost ales primar al Brăilei.
Căsătorit în 1875 cu Elena-Zamfira, fiică de preot, Dumitru Ionescu a cunoscut marele regret de a nu avea copii. Din această cauză, şi-a lăsat întreaga avere, de 3.000.000 lei, prin testament Primăriei Brăila, pe care a însărcinat-o, ca legatară, să le asigure anumite venituri soţiei sale, unor veri şi nepoţi din partea verilor.
Dumitru Ionescu şi-a lăsat averea, prin testament, Primăriei Brăila
Prin acelaşi testament, Ionescu şi-a dorit ca Primăria să construiască o frumoasă catedrală în centrul Pieţei Sf. Arhangheli, piaţă care pentru o perioadă i-a purtat numele, iar în prezent se numeşte Piaţa Traian. De asemenea, filantropul a însărcinat municipalitatea să construiască un spital de copii.
Nici catedrala şi nici spitalul n-au fost realizate, din diverse motive, drept pentru care rudele lui Ionescu, care a trecut în nefiinţă în 1919, aveau să deschidă un proces, în anii '30, împotriva Primăriei Brăila, pe care o acuzau că, în calitate de legatară, nu a respectat testamentul filantropului. Odată cu venirea la putere a comuniştilor, însă, litigiul s-a stins de la sine, rudele nemaiputând să emită nicio pretenţie faţă de moşiile şi clădirile lăsate moştenire de Dumitru Ionescu.
Teatrul Comunal - „perla” moştenirii lăsate de Dumitru Ionescu comunităţii locale
Fără îndoială, cel mai important imobil lăsat comunităţii de Ionescu a fost cel al teatrului comunal care, până în 1885 le-a aparţinut fraţilor George şi Demostene Rally. Aceştia s-au împrumutat de la Dumitru Ionescu, ipotecând imobilul, iar pentru că nu au reuşit să îşi achite datoria acesta a intrat în proprietatea lui Ionescu.
Aşa arăta teatrul comunal, pe vremea când Dumitru Ionescu îl lăsa prin testament comunităţii brăilene
Frumuseţea deosebită a acestei clădiri a făcut ca, în urmă cu câţiva ani, să fie inclusă în albumul UNESCO. În prezent, teatrul brăilean trece printr-un proces de reabilitare, investiţie făcută cu fonduri europene. Păstrarea pentru generaţiile viitoare a acestei clădiri nu poate decât să încununeze speranţele marelui filantrop Dumitru Ionescu, cel care a luat-o în proprietate pentru a o încredinţa municipalităţii brăilene.
Iată ce scria acesta la finalul testamentului său: „Celor ce m-au iubit, recunoştinţa mea, celor ce m-au urât iertarea mea şi rugămintea de a mă ierta pentru oricât le-am greşit în viaţă. Celor ce se vor folosi de ajutorul ce-l las prin acest legat, le recomand din inimă iubirea de dreptate şi adevăr şi mai presus îndemn la muncă necurmată şi cinstită, căci numai în aceasta eu am găsit mulţumire în viaţă. Milă pentru cei nenorociţi şi suferinzi şi dragoste desăvârşită pentru religie şi neam!”.