Ce pretenţii aveau bărbaţii educaţi de la viitoarele soţii, acum 100 de ani: „Cât de puţin să ştie căsni pianul, dar cu atât mai bine înverti lingura la foc!”
0Un anunţ publicat la rubrica „Matrimoniale” a unei publicaţii româneşti, în 1909, arată cam ce fel îşi imagina soţia ideală, în acele timpuri, un tânăr de 29 de ani, ofiţer în rezervă.
O reproducere fotografică a anunţului a fost postată pe o reţea de socializare de colecţionarul brăilean Valerică Butoi. Aflăm de aici că „un tiner inteligent, cu un venit fix anual de 3.000 coroane, avere privată de 6.000 coroane, urmând a moşteni încă 10-15 mii de coroane îşi caută soţia vieţii”.
Pe lângă faptul că trebuia să întrunească o sumă de calităţi, femeia nu putea veni cu mâna goală în viitoarea căsnicie. Astfel, pretendentul căuta „ o Româncă frumoasă, cultă, vieaţă nepătată, gospodară, fără capriţuri şi pretenţiuni, căreia-'i place vieaţa la ţară şi posede în numerar 6.000 coroane, precum şi mobile pentru 4 odăi”.
Frumuseţea şi zestrea nu contau, însă, dacă nu se întruneau alte cerinţe „principale”: măcar puţină educaţie artistică şi musai îndemânare în bucătărie. „Recerinţă principală: cât de puţin să ştie căsni pianul, dar' cu atât mai bine înverti lingura la foc”.
În anunţ se preciza că vor fi luate în considerare doar ofertele însoţite de poza predendentei, dându-se asigurări că discreţia asigurată va fi „profundă”.
Deviza sub care publicaţia respectivă ţinea rubrica de anunţuri matrimoniale era sfântă: „Ce agoniseşte bărbatul, femeia să ştie cruţa”.
Cititi si