Povestea uluitoare a bisericii unicat de la Corjăuţi. Cum a „călătorit“ peste 600 de kilometri, tocmai din Ucraina
0O biserică unicat, veche de 300 de ani, din judeţul Botoşani, are o istorie demnă de scenariul unui film. A călătorit peste 600 de kilometri din Ucraina până în România şi a fost motiv de dispută între două sate botoşănene în urmă cu 200 de ani.
În nordul României, în judeţul Botoşani, pe graniţa cu Ucraina, în ţinutul Hilişeului, legende vechi de sute de ani trăiesc şi astăzi printre gospodarii care duc o viaţă arhaică pe frontieră.
În această veritabilă ţară dominată de codri şi dealuri, nu există copac, piatră şi petic de pământ care să nu-şi aibă povestea. Una dintre cele mai cunoscute şi interesante istorii ale zonei se leagă de o mică bisericuţă de lemn din satul Corjăuţi.
Un monument istoric unicat în Moldova, în special prin povestea sa demnă de scenariul unui film. Are peste 300 de ani vechime, dar încă stă în picioare, neîmblânzită de timp. Este de altfel inima acestui mic sat, aflat la o depăratare de peste 55 de kilometri de municipiul Botoşani şi aproape de frontieră.
”Biserica furată” din Corjăuţi FOTO Cosmin Zamfirache
„Este sufletul satului. Când se trezesc corjăuţenii, se uită întâi la biserică şi se duc cu sufletul în rugăciune la Hristos. Fără ea, nu ar avea linişte. Pentru ea au trudit moşnegii noştri şi din credinţa lor s-a făptuit“, spune Constantin Cuciureanu, pălimarul satului (n.r. – persoană însărcinată cu paza unei biserici). Când vorbesc despre ea, oamenii au ochii aprinşi, pătimaşi. Pălimarul se urcă în mica turlă de lemn şi o priveşte cu drag. După aceea, se aşază pe o băncuţă de lemn, lângă toacă şi începe povestea fantastică şi misterioasă a acestei „inimi de lemn“ a satului.
Concurs între sate pe biserică
„Biserica nu este de aici. În Corjăuţi a fost adusă acum 200 de ani“, spune localnicul. De altfel, şi alţi săteni, dar şi istoricul oficial al bisericii arată că, într-adevăr, deşi are 300 de ani, biserica este doar din 1814 în centrul satului Corjăuţi. Iniţial se afla în Pomârla, un sat aflat la 4 kilometri, peste dealuri, de Corjăuţi.
Pomârla, după cum arată şi preotul Ioan Niţă, un specialist al istoriei acestei zone, era centrul de putere al marii familii boiereşti Başotă din nordul Moldovei, cu întinse posesiuni, inclusiv în ţinutul Hotinului, Ucraina de astăzi, dar şi în Basarabia. Acolo s-ar fi aflat această mică biserică din lemn la începutul secolului al XIX-lea. Chiar lângă conacul, astăzi dispărut al familiei Başotă
Marcel Grădinaru FOTO Cosmin Zamfirache
Construind o altă biserică de piatră, Ioniţă Başotă, boierul stăpân peste toate moşiile din zonă, a decis să ofere biserica din lemn unui cătun fără lăcaş de cult. „Boierul Başotă a decis să facă un concurs. Ciudat concurs, fiindcă miza era, culmea, o biserică. Başotă a spus că va da biserica acelui sat ai cărui gospodari vor ajunge primii la răsăritul soarelui şi o vor revendica. Totodată o altă condiţie era ca în câteva ore, satul câştigător să ducă biserica în cătun şi până la apusul soarelui să bată şi clopotele în turla ei. Adică de la răsărit la apus să mute o biserică întreagă şi să o şi pună în funcţiune. Un concurs aproape imposibil pentru oricine“, spune Marcel Grădinaru, şef al Ocolului Silvic Pomârla, dar fiu al satului Corjăuţi.
Cu toate acestea, onoarea de a avea frumoasa biserică din lemn a boierului Başotă,a făcut ca mai multe sate fără lăcaş de cult să intre în competiţie. Concurenţa cea mai acerbă era între satele Hulub şi Corjăuţi, cele mai apropiate de Pomârla. „Era şi o ruşine să nu ai biserică în sat. Ce gospodar erai fără biserică? Şi era şi credinţa. Oamenii erau credincioşi şi doreau biserică. Aşa că au acceptat competiţia, indiferent de condiţii. Chiar dacă păreau imposibil de realizat“, spune Marcel Grădinaru, care a aflat povestea de la mama sa în vârstă de 92 de ani.
Au furat startul
Sătenii din Corjăuţi se spune că şi-au dorit cu orice preţ această biserică. „Erau oameni gospodari şi credincioşi, îşi doreau neapărat biserica lui Başotă. Şi-au dat seama că trebuie să facă ceva să o câştige“, spune Cuciureanu. Şi au furat-o.
Nea Cuciureanu ştie bine povestea bisericii FOTO Cosmin Zamfirache
Localnicii sunt convinşi că sunt singurii din lume care au fost în stare să fure o biserică. „Mai bine zis a fost furat startul. Oamenii din Corjăuţi, cum s-a lăsat seara, au plecat după biserică. Să fie siguri că sunt primii. Au plecat cei mai voinici, vrednici, dar şi meşteri în lemn. În timpul nopţii au dezasamblat-o şi au plecat repede cu ea. Din celelalte sate au venit oamenii la răsărit, dar biserica era deja luată. Corjăuţiul câştigase“, spune săteanul. Mai mult decât atât, se spune că până la amiază, clopotele băteau deja tare în turla bisericii de lemn, asamblată chiar în centrul satului Corjăuţi. Boierul Başotă, impresionat de voinţa, dar şi de priceperea celor din Corjăuţi, le-a lăsat lor biserica. ;
Construită de boierii Başoteşti în secolul al XVIII-lea
Dincolo de legendă, strămutarea bisericii, dar şi acest şiretlic al oamenilor din Corjăuţi este până la urmă realitate istorică, fapt confirmat şi de preotul Ioan Niţă (foto), paroh la Pomârla. Acesta arată că, de fapt, biserica furată din Corjăuţi, are o poveste şi mai veche. Este de altfel şi o biserică-călătoare. Una care a străbătut, spune preotul, probabil cei mai mulţi kilometri din istoria Moldovei. „Această biserică a fost construită în ţinutul Hotinului, acolo unde familia Başotă, avea largi posesiuni. A fost construită cel mai probabil în secolul al XVIII-lea. De altfel, biserica a fost strămutată odată cu mutarea centrului puterii Başoteştilor către nordul Moldovei, şi anume aici, la Pomârla, unde aveau conac şi mai ales unde îi plăcea să stea lui Ioniţă Başotă.
Preotul Ioan Niţă de la Pomârla FOTO Cosmin Zamfirache
Tot acest Ioniţă Başotă a adus şi vechea biserică de lemn din ţinutul Hotinului la Pomârla. A fost o călătorie uluitoare pentru o biserică. Cu tot cu turlă, clopote, altar şi obiecte bisericeşti“, spune preotul Niţă. Şi într-adevăr a fost o distanţă de peste 600 de kilometri parcursă de această bisericuţă călătoare. La începutul secolului al XIX-lea, Ioniţă Başotă a decis însă ca drumul acesteia să continue, mai ales că avea de gând să construiască una nouă de piatră.
„Familia Başotă era importantă, iar curtea acestora – renumită. Totodată, populaţia crescuse, iar mica biserică de lemn, nu mai corespundea acestor noi realităţi. Ioniţă Başotă a făcut o biserică de piatră şi s-a ajuns la situaţia în care erau două biserici la o distanţă de mai puţin de 100 de metri între ele. Aşa s-a decis să ofere bisericuţa din lemn satelor fără lăcaş de cult“, spune preotul Niţă. Iar în urma concursului şi a şiretlicului oamenilor din Corjăuţi, bisericuţa din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ şi-a găsit în cele din urmă odihna în ţinutul Hilişeelor. La Corjăuţi, şi astăzi bate toaca sau clopotul din turla veche de 300 de ani a bisericii.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
O orgă din 1840, furată pentru fier vechi
Irlanda: Inima sfântului ocrotitor al Dublinului, furată dintr-o catedrală