Botoşani: „După gratii am înţeles că dorinţa e suferinţă“
0Eliberare Ioan Chifan spune că vrea doar să-şi refacă viaţa practicând meseria pe care a învăţat-o în tinereţe. Bărbatul a fost condamnat pe viaţă pentru omor deosebit de grav pe 18 iulie 1991. În ianuarie 1990, împreună cu doi complici, el a bătut un inginer şi apoi i-a dat foc.
Ioan Chifan (48 de ani) şi-a petrecut tinereţea în puşcărie. A intrat în istorie ca primul condamnat pe viaţă de după 1989, iar faptele sale au şocat atunci pe toată lumea. După ce a fost închis a pierdut totul, inclusiv familia. Soţia l-a părăsit, dar a mai păstrat o vreme legătura cu el de dragul celor doi copii. După mai multe încercări de a obţine în instanţă revizuirea dosarului şi rejudecarea cauzei, fostul condamnat pe viaţă a simţit ieri din nou aerul libertăţii.
O oră de libertate în plus
Magistraţii au considerat că deţinutul şi-a ispăşit pedeapsa şi că poate merge liniştit acasă după ce au judecat cererea de eliberare condiţionată depusă de Chifan în urmă cu un an la Judecătoria Botoşani. Sfinţii Petru şi Pavel o să rămână o zi marcantă în viaţa lui Ioan Chifan. Pentru că ieri a fost Ziua Penitenciarelor, deţinutul a fost eliberat cu o oră mai devreme şi a considerat acest lucru drept un cadou. La poarta închisorii nu l-a aşteptat însă nimeni din familie.
Primul contact cu libertatea după 21 de ani de detenţie a fost cumplit de greu. Ioan Chifan a fost bulversat de ce a văzut în jur şi poate de asta nu a reuşit să se bucure aşa cum ar fi trebuit. Speriat de camerele video şi aparatele foto ale ziariştilor care încercau să-l facă să vorbească, fostul deţinut s-a refugiat în primul bar şi a băut un suc de portocale. „Vă rog frumos să mă lăsaţi în pace. Nu am ce să vă spun“, au fost primele cuvinte spuse în libertate ale fostului condamnat.
Înainte de asta însă s-a oprit în faţa Inspectoratului de Jandarmi pentru a vedea în ce direcţie trebuie să meargă. A fost atenţionat că nu are voie să stea în faţa instituţiei şi s-a lovit astfel de prima restricţie din viaţa sa de om liber. „Vă rugăm frumos să circulaţi. Nu aveţi voie să staţionaţi aici. Ne pare rău“, i-a comunicat sec ofiţerul de serviciu de la poarta Jandarmeriei. Singurul contact cu exteriorul în anii cât a stat în Penitenciar a fost televizorul şi în ultimii ani, internetul. Doar aşa a putut urmări cum au evoluat lucrurile în toţi aceşti ani.
Vrea să lucreze ca mecanic auto
Extrem de rezervat în declaraţii, Ioan Chifan a acceptat până la urmă să stea de vorbă cu reporterii „Adevărul“ pentru a le destăinui planurile sale de viitor. Omul vrea să uite trecutul şi să practice meseria de mecanic auto. „Vreau să-mi refac viaţa. S-o iau de la capăt. Aş prefera să nu vorbesc despre familia mea pentru că le-aş face rău copiilor care sunt la a doua facultate. Nu vreau să fiu o povară şi voi munci să-mi câştig singur existenţa. Nu-mi doresc nimic deosebit pentru că în toţi anii ăştia am înţeles că dorinţa înseamnă suferinţă. Am o meserie a mea. Am făcut patru ani o şcoală de mecanici auto. Nu sunt ca alţii, calificaţi la locul de muncă. Am avut suficient timp să învăţ să lucrez şi pe calculator. Chiar dacă maşinile sunt mai evoluate ca acum 20 de ani, cu multă electronică, mecanica a arămas aceeaşi şi sunt sigur că mă descurc“, a spus fostul condamnat pe viaţă.
Deşi printre deţinuţi era respectat ca „vieţaş“, Ioan Chifan nu creat niciodată probleme în penitenciarele pe unde a fost. Chiar dimpotrivă, a fost implicat în tot felul de activităţi educative care au contat mult la eliberarea condiţionată. Ieşeanul şi-a propus să ducă o viaţă cât mai cumpătată, spre limitele extreme ale pocăinţei. „ Am aproape 50 de ani şi mă simt în putere. De 11 ani nu mai fumez, nu beau cafea, alcool şi nu mănânc carne. Colegii mei chiar se mirau şi spuneau că doar un om nebun poate să nu fumeze în puşcărie. Probabil că aşa este. Sunt nebun, dar am reuşit să mă las de toate astea şi să duc o viaţă sănătoasă. De asta am şi rezistat atât“, ne-a mărturist Ioan Chifan înainte de a pleca spre Iaşi ca să-şi întâlească familia.