Adevărul despre primii evrei: crescători de vite nomazi, organizaţi în clanuri şi familii conduse de femei

Originea triburilor evreieşti este încă un subiect deschis cercetărilor istorice. Până în prezent, specialiştii în istorie şi cultură veche au stabilit că evreii au fost, la începuturi, nomazi semiţi, crescători de vite, cu familii conduse de femei care au venit din zona Ur, adică din Mesopotamia.

Comunităţile evreieşti au împânzit de-a lungul secolelor întreaga lume cunoscută. Sunt prezenţi în Europa, dar şi în Statele Unite sau Orientul Apropiat. Au fost iubiţi, acuzaţi sau detestaţi de popoare sau regimuri politice de-a lungul timpului. Au fost renumiţi bancheri, artişti, negustori sau oameni de ştiinţă. 

Originea evreilor este însă şi astăzi obiect de studiu pentru arheologi şi alţi oameni de ştiinţă. Mare parte din istoria acestor popoare a fost cunoscută prin intermediul Vechiului Testament, principalul izvor literar care face referire la populaţia evreiască. Totodată, specialiştii, prin cercetări arheologice, culturale, dar şi documentare, inclusiv în Vechiul Egipt, au reuşit să traseze o cronologie şi o istorie a începuturilor populaţiilor evreieşti. 

Semiţi veniţi din Mesopotamia

Conform tradiţiei biblice, evreii au venit din Ur, un oraş chaldean situat în Mesopotamia antică, adică aproximativ Irakul de astăzi. Triburile evreieşti erau conduse de patriarhi, adică de bătrâni înţelepţi. Cel mai cunoscut, un adevărat fondator al istoriei evreilor, a fost Abraham, cel care a condus triburile evreieşti din Ur către Canaan. ”Poporul lui Israel, deasemenea cunoscut drept poporul evreu, îşi are originea în Abraham, cel care a încetăţenit credinţa că este doar un singur Dumnezeu, creatorul universului. Abraham, fiul său Isaac şi nepotul său Iacob sau Israel, sunt consideraţi patriarhi ai israeliţilor. Toţi cei trei patriarhi au trăit în Canaan, numit mai târziu pământul lui Israel”, precizează cercetătorul Israel Hanukoglu, în ”Brief history of Israel and Jewish people”.

Venirea evreilor în Canaan, conduşi de Abraham, s-a făcut în etape. Întâi, din Ur către Haran, apoi în Canaan. Aici, triburile evreieşti, de origine semitică, s-au aşezat printre alte triburi de cannaniţi. Organizarea lor era tipică. Erau nomazi, crescători de animale, conduşi de patriarhi, adică persoane venerabile care îndeplineau şi rol de lideri religioşi. Totodată, legile şi judecăţile erau făcute de sfaturi ale bătrânilor. Conform tradiţiei, corelate cu cercetările arheologice, perioada în care Abraham a început călătoria către Canaan poate fi plasată cronologic în 1800 îHR. 

În această perioadă a patriarhilor, când evreii erau conduşi de personaje venerabile, mai mult preoţi decât lideri civili, tradiţia literară, în special Vechiul Testament, consemnează împărţirea evreilor în 12 triburi iniţiale, conduse de fii lui Iacob.

”Israel derivă din numele dat lui Iacob. Cei 12 fii ai săi conduceau cele 12 triburi care s-au dezvoltat în naţiunea evreiască. Numele de evreu vine de la Iuda, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacob. Ceilalţi au fost Reuben, Simon, Levi, Dan, Naftali, Gad, Asher, Yisachar, Zevulum, Iosef, Beniamin”, preciza, în aceeaşi lucrare, Israel Hanukoglu.

Evreii, un grup de cananiţi oprimaţi?

În ultima perioadă, ideea plecării evreilor conduşi de Abraham din zona Ur este pusă sub semnul întrebării. Istoricul şi egiptologistul Donald Redford crede că israeliţii sau evreii s-au conturat ca populaţi distincă din cultura canaanită în secolul al XIII lea îHR. ” A fost sugerată ideea că pre-israeliţii, sau israeliţii timpurii au fost un grup rural de canaaniţi oprimaţi care s-au revoltat împotriva canaaniţilor urbanizaţi din zona de coastă.”, precizează Ian Shaw în ”A dictionary of Archaeology”. Mai mult decât Redford mergând pe baza unor izvoare egiptene din secolul al XIII lea arată că israeliţii timpurii erau populaţii semi-nomade care locuiau zonele înalte ale Palestinei, şi erau numiţi de egipteni drept shasu. 

Locuiau în sate pe înălţimi şi aveau un stil de viaţă pastoral, aşa cum arată şi textele egiptene invocate de Redford. Totodată, noi descoperiri arheologice arată că originea veche a evreilor ar fi fost în zona Mari, pe cursul mijlociu al Eufratului. În orice caz, evreii sunt atestaţi de câteva mii de ani, în special prin textele egiptene. Cea dintâi menţionare a triburilor israeliţilor în documentele egiptene este cea din vremea faraonului Meneptah, din perioada 1237-1223. În acest document, este prezentată victoria faraonului asupra israeliţilor.

Nomazi cu familii conduse de femei

Despre primii evrei, istorici ai culturii şi civilizaţiei spun că erau nomazi, crescători de vite, oi şi capre, în care funcţiona familia matriarhală. ”Familia ebraică din perioada vieţii de nomadism avea toate caracteristicile proprii regimului matriarhal. În acest regim, rolul principal în familie îl deţinea mama. Ei îi aparţinea cortul, gradul de rudenie era stabilit pe linie maternă, soţul era cel care trebuia să-şi urmeze soţia şi nu invers”, arată Ovidiu Drâmba, în ”Istoria culturii şi civilizaţiei”. Acelaşi autor spune că femeia dădea şi numele copiilor. 

Lucrurile s-au schimbat în perioada sedentarismului, a profeţiilor şi mai apoi a regatului, când femeia a fost subordonată bărbatului, inclusiv prin vechile legi evreieşti. La începuturi, evreii locuiau în corturi şi se hrăneau cu pâine nedospită, brânză şi carne de oaie. „În epoca nomadismului, baza alimentaţiei evreilor o formau pâinea de orz nedospită, brânza şi laptele acidulat, care potolea setea”, preciza Ovidiu Drâmba. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Cum vor evreii să salveze cimitirul israelit din Buzău: vând parcela pe care nu sunt morminte

Un excelent documentar despre evreii din România, proiectat la Londra VIDEO