Viaţa ascunsă a scriitorilor - cei mai buni amanţi. Eminescu - iubitul nepereche, Ion Barbu - în patul a 4.000 de femei, Călinescu, turnat la Secu' din gelozie
0Eminescu, Sadoveanu, Călinescu sau Ion Barbu au rămas în istoria literaturii cu adevărate capodopere. Puţini ştiu, însă, că cei mai mari scriitori ai României au avut o viaţă de telenovelă, presărată cu adevărate „vânători” de june, iar unele amantlâcuri au ajuns să fie consemnate chiar şi de către Securitate.
Cu siguranţă Mihai Eminescu intră în cursa pentru cel mai mare cuceritor din literatura română. Acesta a jucat la ambele baricade: a fost şi amantul, pentru o perioadă, al Veronicăi Micle, muza sa alături de care a trăit 17 ani, dar a avut şi amante, spre disperarea îngerului său născut pe meleaguri năsăudene.
Potrivit eminescologilor, poetului i se aprindeau călcâiele ori de câte ori punea ochii pe o femeie frumoasă. Se spune că pentru o femeie a părăsit şcoala, pentru alta aproape nu a mai plecat la Berlin, iar pentru o croitoreasă era să nu se mai întoarcă din Germania.
Şi George Călinescu a vorbit despre iubirile veşnicului îndrăgostit în lucrarea biografică pe care i-a dedicat-o „Viaţa lui Mihai Eminescu”. Acolo vorbeşte despre aventura lui Mihai Eminescu cu actriţa Eufrosina Popescu, care se pare că era cu 10 ani mai în vârstă decât poetul. Despre această idilă, George Călinescu spune:
„Această Eufrosina era de o rară frumuseţe şi, mai mult, graţie atracţiilor fizice, izbutise să se facă iubită de public. Actriţă de mâna a doua, ea nu e o vestală, are amanţi care o întreţin şi nu respinge nici dragostea romantică a lui Eminescu”. Adevărul a prezentat idilele lui Eminescu aici.
Aventurile lui George Călinescu, consemnate şi de Securitate
Dar nici George Călinescu, cel care îi trece în revistă în biografie iubirile lui Eminescu, nu scapă de „scandaluri” amoroase, fiind un cuceritor fără pereche. Mai mult, acestea se pare că au fost înregistrate şi de către Securitate.
În 2014, Ionel Oprişan, unul dintre foştii studenţi ai lui George Călinescu, publică „Asaltul cetăţii. Dosarul de Securitate al lui G. Călinescu”. Practic, volumul prezintă dosarul lui George Călinescu, cu note informative adunate timp de doi ani de către Securitate, în perioada 1959-1961.
Unul dintre informatori era, se pare, tocmai o admiratoare a lui Călinescu, care a vrut astfel să se răzbune. Aceasta povesteşte că la 60 de ani, George Călinescu s-a îndrăgostit de Liliana, o femeie cu 30 de ani mai tânără. Deşi scriitorul era căsătorit şi nu se mai afla tocmai în floarea vârstei, aceste detalii nu-l împiedică să o cucerească pe tânără, pe care o iubeşte „aproape delirant”. Mai mult, informatoarea spune că Alice Vera Călinescu, soţia scriitorului era foarte înţelegătoare cu pornirile soţului său şi chiar îi căuta amante.
Mihail Sadoveanu şi-ar fi luat un pumn în nas de la soţie din pricina amantei
Un mare cuceritor a fost şi Mihail Sadoveanu, asta deşi avea împreună cu soţia sa nu mai puţin de 11 copii. Femeie de casă şi cu mulţi copii în grijă, soţia lui Sadoveanu îi oferea acestuia libertatea necesară să calce strâmb. Acest lucru este scos în evidenţă şi de Mihai Ştirbu în revista „Luceafărul”:
„Lui Sadoveanu i se mai aprindeau călcâiele după doamnele vremii. Una dintre ele, Natalia Negru, prietenă de familie care se credea poetă, sub pretextul aducerii maestrului la corectat nişte versuri, îşi îndesise vizitele în casa din Copou. Calitatea versurilor lasă de dorit, dar vizitele doamnei continuau, determinându-i soţiei o reacţie neaşteptată, odată după plecarea vizitatoarei. Aşa micuţă cum era ea, i-ar fi tras un pumn peste nas, zicându-I prozatorului: <<Auzi, eu n-am casă de stricat! Mojicule!”.
Natalia Negru, se pare, n-a fost singura aventură a scriitorului. După moartea soţiei sale acesta s-a îndrăgostit de o femeie cu 40 de ani mai tânără, care îi era secretară. Acesta a şi luat-o de soţie, iar femeia i-a rămas alături până când acesta a decedat.
Studentele îl vizitau constant pe Lovinescu pentru a-i duce manuscrise la corectat
Foarte des era vizitat de doamne şi domnişoare şi criticul Eugen Lovinescu. Înarmate cu manuscrise, doamnele şi domnişoarele poposeau la istoricul literar care le studia din cap până în picioare, oferind descrieri savuroase ale prezenţelor feminine care-l vizitau şi în memoriile sale:
„Deşi vărsa foc din frumoşii ei ochi meridionali, n-o mai văzui. Imaginea i se risipi în odaie, cu aroma unui must care fierbea”, descria în memoriile sale Eugen Lovinescu o aspirantă la titulatura de scriitoare de doar 19 ani.
Ion Barbu, între narcotice şi femei
Ion Barbu era curtat oriunde îşi făcea apariţia, iar acest lucru este recunoscut chiar de soţia scriitorului, într-un interviu acordat în 1983. Acesta s-ar fi lăudat c-ar fi trecut prin patul a peste 4.000 de femei.
„Sigur c-am fost şi geloasă, dar nu să-i fac scene. Uneori, nu a fost uşor să lupt cu sentimental ăsta. Cu timpul, însă, rămâne doar ce-a fost frumos. Dar era, într-adevăr, un bărbat curtat oriunde îşi făcea apariţia. Normal că atrăgând atenţia nu putea rămâne în umbră. Era vivace, ochii lui sclipitori, ah, tempi pasati. Nu era un molâu, ştiam că trebuie să resist. Am fost mândră de el”, dezvăluie Gerda Barbilian.
Excesele făcute de Ion Barbu, care se pare că era dependent şi de narcotice, au fost dezvăluite şi de Andrei Oişteanu în „Narcotice în cultura română”, care-l citează pe istoricul literar Geo Şerban: „M-am mulţumit să ascult în mai multe reprize, relatări depănate de Tudor Vianu, despre tinereţea lor studioasă petrecută în Germania, cu un Ion Barbu prins în vălmăşagul petrecerilor studenţeşti frenetice, neobosit cuceritor şi voluptuous al eternului farmec feminin, în ipostaze cel mai puţin convenţionale”.
Vă mai recomandăm:
Destinul copiilor marilor scriitori: băiatul lui Creangă - un „cioflingar de târg“, fiul lui Eminescu - simplu slujbaş. Băiatul lui Caragiale îşi ura tatăl
De cele mai multe ori, copiii geniilor literaturii române au trăit în umbra şi măreţia părinţilor. Mulţi dintre ei nu au moştenit talentul, fiind consideraţi de contemporanii lor urmaşi nedemni.
Unii scriitori români au pactizat cu regimul comunist, s-au supus, au închinat ode liderilor şi chiar au contribuit la arestarea dizidenţilor. Mulţi au fost nume mari ale literaturii române, precum Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi sau Camil Petrescu.
Polemicile între scriitori au existat şi există de când lumea şi pământul. Duşmăniile între marii oameni de condei ai acestei ţări nu au plecat neapărat de la opera lor, ci mai degrabă aceste dispute aveau legătură cu diversele grupuri de interese ale scriitorilor.