Top 10 cerinţe şi comportamente aberante ale angajatorilor. De ce e greşit să transformi eşecul angajatului într-o dramă
0Nu puţini sunt cei care s-au trezit că, deşi nu apare în fişa postului, sunt nevoiţi să facă cumpărături pentru şefi, să le ducă hainele la spălătorie şi să le suporte crizele de nervi. Care sunt top 10 cerinţe şi comportamente aberante ale şefilor din România?
Secretară nevoită să îşi hrănească şeful, să-i ducă hainele la curăţat şi eventual câinele la veterinar sau echipe întregi de angajaţi care trebuie să suporte crizele de nervi ale angajatorilor? Acestea sunt doar câteva dintre comportamentele şi cerinţele aberante care apar în firmele din România.
„Lipsa unei fişe a postului cu sarcini clar trasate duce la multe dintre anomaliile pe care le întâlnim la şefii din România. O altă problemă pare să fie organigrama, care de multe ori este pur şi simplu copiată de la altă firmă, fără să se facă o analiză în prealabil şi să se stabilească de ce posturi este cu adevărat nevoie”, explică economistul şi specialistul în PR Cristian Munthiu.
Alături de Cristian Munthiu, Adevărul a realizat top 10 cerinţe şi comportamente aberante întâlnite la şefii din România, fie că este vorba despre instituţii publice sau companii private.
1. Angajaţi care îndeplinesc sarcinile casnice pentru şefi. Lipsa unei fişe a postului cu sarcini clar trasate îi face pe unii şefi să le ceară angajaţilor să le ducă hainele la spălătorie, să le comande prânzul, să le scoată copilul de la şcoală sau chiar să le ducă patrupedul la veterinar.
2. Şeful e şef în orice mediu. Chiar şi în întâlnirile amicale, şeful este superiorul care nu acceptă să piardă sau să fie contrazis. În România sunt rar întâlnite situaţiile în care şefii au o relaţie de parteneriat cu angajaţii.
3. Angajatul este obligat să stea 8 ore la muncă, chiar dacă jumătate din program nu face nimic. Cristian Munthiu spune că ar trebui să se insiste pe eficienţa angajatului şi nu pe timpul efectiv petrecut la locul de muncă, ce nu înseamnă întotdeauna performanţă.
4. Accesul interzis la reţelele de socializare. Efectul „pervers” al acestei interdicţii nu face altceva decât să facă mai tentantă accesarea reţelelor de socializare în timpul programului. Ideal ar fi ca angajatul să aibă nişte sarcini de îndeplinit, iar după ce le-a finalizat să poată face cu timpul liber ce doreşte.
5. Existenţa unui „dress code”. Degeaba eşti îmbrăcat frumos dacă nu eşti performant! La această concluzie au ajuns şi mari companii din lume, care nu mai insistă ca angajaţii să poate anumite haine sau culori. Preferă ca angajaţii să fie confortabili la locul de muncă şi să dea randament.
6. Absenţa vieţii de familie. Unele corporaţii din România ezită să angajeze oameni cu familie şi copii, de teama de a nu lăsa compania pe locul al II-lea. Cristian Munthiu spune însă că lipsa unei vieţi de familie nu înseamnă neapărat performanţă, cum existenţa unei familii nu înseamnă automat ineficienţă.
7. Suprasolicitarea angajatului. Din dorinţa de a face economie, unii angajatori preferă să lase un volum mare de muncă pe umerii unui număr mic de angajaţi.
8. Eşecul e mereu o dramă. Mulţi şefi nu reuşesc să privească eşecul ca pe un instrument de progres. În cele mai multe din cazuri acesta este privit ca o dramă, deşi lucrurile de cele mai multe ori se pot rezolva repede.
9. Singura recompensă este banul. Şefii nu obişnuiesc să laude angajaţii atunci când fac lucrurile bine, mulţumindu-se eventual să îi recompenseze doar financiar.
10. Nervii adunaţi acasă, vărsaţi pe angajaţi. O ceartă cu soţia sau soţul îl face pe şef mereu irascibil, iar mulţi dintre angajaţi se feresc de el în astfel de momente ca de o... tornadă.