Poveştile celor doi faimoşi boxeri americani care au făcut cea mai mare reclamă unui restaurant din Bistriţa
0Reclama este sufletul comerţului, este o constatare cu care sunt de acord toţi cei oferă diverse servicii sau produse. Se pare că acest principiu se aplica şi în perioada interbelică, atunci când comercianţii se foloseau de ziarele locale pentru a se promova. Culmea, aceştia erau şi îngenioşi, asociindu-şi produsele cu personaje populare.
Reclama era la fel de vie şi în perioada interbelică, atunci când comercianţii şi meseriaşii se foloseau de ziarele locale pentru a-şi promova produsele şi serviciile. La o primă vedere, reclamele par banale şi mai mult informative decât atrăgătoare.
Printre cei care apelau cel mai des la reclama în ziar se numărau croitorii şi pantofarii. Prea puţini sunt, însă, originali în prezentarea produselor lor, majoritatea limitându-se la accentuarea propriilor calităţi, fără a ieşi în vreun fel din tiparul ofertei de rutină.
Calitatea produselor şi preţul mic sunt caracteristici pe care mizează cei care apelează la reclame în ziarele interbelice din Transilvania. Nu lipsesc nici calificările celui care oferă aceste servicii, mai ales dacă acestea au fost făcute în alte ţări.
„Fac haine după ultima modă, precum şi reverenzi şi odăjdii pentru domnii preoţi. Fac lucru bun, cu preţuri solide. Croi garantat”, cam aşa suna una dintre reclamele unui atelier de croitorie.
În paginile de reclame se strecoară însă şi texte şi abordări considerate originale chiar şi în zilele noastre. Herman Nussbacher, un renumit pantofar din Bistriţa interbelică se foloseşte de asocierea cu Casa Regală. În cadrul reclamei, acesta publică mulţumirile Casei Regale, mai exact ale Regelui Mihai, pentru cizmuliţele trimise de meseriaşul bistriţean, cu ocazia sărbătorilor de iarnă din anul 1930.
De departe însă cea mai originală reclamă întâlnită în ziarele interbelice din Bistriţa vizează un restaurant şi se foloseşte de doi boxeri americani, foarte populari în anii `20.
„De ce a fost învins Demsey de Tunney? În ultimul timp ne vine ştirea că Tunney a avut o întrevedere cu Demsey. Întrevederea a fost foarte cordială între cei doi rivali şi printre altele s-a discutat şi cauzele învingerei lui Dempsey. Tunney radios i-a răspuns: „Vezi tu amice, în timpul antrenamentului ai uitat să iai o bere la pahar, să mănânci o mâncare bună, pe care s-o stropeşti la urmă cu vin Steiniger! Toate acestea le găseşti numai la Restaurantul Molnar din Bistriţa”, aşa suna una dintre cele mai originale reclame întâlnite în perioada interbelică, publicată în ziarul Săptămâna în anul 1928.
Farmaciile mizează în reclame nu pe medicamente, cum am putea bănui, ci pe produse de înfrumuseţare şi igienă: praf de dinţi, cremă de corp sau apă de păr. Farmaciştii nu doar că apelează la produse care fac cu ochiul doamnelor şi domnişoarelor, ci publică şi recomandările unor medici şi chimişti din Germania şi Austria.
Zeiţa Hebe se dezbracă de dragul apei minerale din Sîngeorz-Băi
Deşi pare greu de crezut, până şi nudurile şi-au făcut apariţia în reclame, în cazuri limitate ce-i drept. Apa minerală Hebe produsă în Sîngeorz-Băi se foloseşte pentru promovare de imaginea Zeiţei Hebe.
Aceasta este călare pe un vultur şi este acoperită cu un material, care-i lasă la vedere sânii şi o parte din şolduri. Pe fundal se pot vedea pădurile care înconjoară staţiunea, dar şi locaţia unuia dintre izvoare.
„Reclama prezentă în periodice surprinde acelaşi efort debordant de integrare într-o nouă prestaţie economică şi, implicit, un nou mod de viaţă. De la formulele clasice ale ofertei – prevalente de-a lungul perioadei şi ca un reflex al conservării unei stări de lucruri moştenite – observăm o deplasare spre noutatea transatlantică, de ultimă oră”, explică în Revista Bistriţei, istoricul Cornel Crăciun.