PORTRET:Cristina Iurişniţi crede în invăţarea continuă
0Profesoara de franceză este o campioană a proiectelor şi a schimburilor interculturale. Este convinsă că limbile străine pot fi avangarda modernizării învăţământului românesc, dar şi calea pe care pot pătrunde toate metodele inovative de predare.
Cristina Iurisniţi şi-a dorit să fie profesoară de franceză încă din primii ani de şcoală, iar legătura cu spaţiul francez este una cu totul specială, aproape inexplicabilă. „Îmi amintesc că am visat că vizitez Franţa pe când aveam vreo 9 ani. Pe vremea aceea, erau anii 70, nu ştiam aproape nimic despre această ţară", povesteşte profesoara. Iar şirul conexiunilor de acest gen nu s-au oprit aici. Spune că învăţa cu foarte multă uşurinţă cuvinte în limba franceză pe care le auzea prima oară. Dar decizia de carieră a luat-o datorită unor dascăli de vocaţie din liceu care i-au marcat traseul profesional, printre care profesorul Nicolae Toader, un dascăl care în prezent predă la Bruxelles. Ulterior, după absolvirea facultăţii, nici nu a vrut să audă să predea altceva decât limba lui Moliere, chiar dacă a terminat cu dublă specializare română -franceză. Fostă olimpică la literatura română, Cristina spune că a simţit că predarea acestei discipline nu-i oferă nici o provocare şi a ales franceza: „Erau anii 90, franceza a fost provocare şi deschiderea către o altă lume", explică profesoara.
Odată cu intrarea la catedră Cristina Iurişniţi a înţeles că limbile străine pot fi avangarda modernizării învăţământului românesc, prima legătură cu învăţământul occidental, dar şi calea pe care pot pătrunde toate metodele inovative de predare. Nu a ratat nicio ocazie de a concepe proiecte, de a intra alături de elevi în tot soiul de schimburi interculturale cu francezii: „Din proiecte, copiii şi dascălii pot învăţa la alt nivel. Încercând să facă proiecte, elevii se simt motivaţi, îşi schimbă abordarea.Vizitează de câteva ori pe an Franţa, iar majoritatea proiectelor se derulează în parteneriat cu Besancon-ul, un oraş de 120 de mii de locuitori, înfrăţit de ani buni cu Bistriţa. Spune că a ajuns să se simtă pe jumătate cetăţean al Besancon-ului, de care o leagă foarte multe proiecte: „Francezii din Besancon ne-au învăţat implicarea în viaţa oraşului, de la ei, eu şi copiii am învăţat ce înseamnă cetăţenia activă şi cât de importantă este", explică profesoara.
Învăţământul la răscruce
Aproape întreaga viaţă a profesoarei se concentrează în jurul şcolii, iar munca cu elevii îi dă energie: „legătura cu copiii este foarte importantăpentru mine. Privirea lor, contactul cu ei îmi dau puterea şi forţa să merg mai departe", mărturiseşte Cristina. Despre învăţământul românesc spune că simte că e la o răscruce şi că este convinsă că schimbarea atât de aşteptată se va produce. Dar că dascălii trebuie să renunţe la inerţie şi să se implice nu doar formal în activităţi de perfecţionare continuă.
Profil
Ce-i place: oamenii deschişi, dispuşi tot timpul să înveţe ceva, receptive la nou. Dacă vrei să progresezi trebuie să-ţi pui întrebări, să vrei să ştii mai mult", este crezul ei de viaţă
Ce nu-i place: destestă minciuna şi ipocrizia, oamenii care vorbesc pe la spate, cei care te invidiază din pricina frustrărilor personale
Întrebare şi răspuns
Ce părere ai despre generaţia de elevi aflată acum în şcoală. Este diferită de generaţiile trecute?
Epoca PC-urilor i-a marcat, pare că le-a invadat sensibilitatea creativă, aşa că şcoala trebuie să compenseze aceste aspect. Aici rolul activităţilor extraşcolare şi a proiectelor este foarte important. Este adevărat că şcoala are foarte multe de dus în spate, trebuie să compenseze şi lipsa de timp a părinţilor şi multe altele .