Pahare din Bistriţa, în cazinourile din Monte Carlo și la francezii de la Peugeot
0Firma bistriţeană S.C. Cristiro S.A. exportă 99 la sută din producţia sa. Pahare, decantere pentru vin, vaze şi boluri din Bistriţa au ajuns în casele italienilor, francezilor, spaniolilor, germanilor, englezilor şi americanilor
Singura fabrică de sticlă din Bistriţa-Năsăud, S.C. Cristiro S.A., face pahare pentru firme cu renume în întreaga Europă. Unul dintre clienţii fideli de câţiva ani este societatea de autovehicule Peugeot. „Sticlăria manuală pe care o facem noi aici este cu totul diferită de ceea ce se produce în ţară, dar şi de ceea ce se vinde în supermarketuri. Calitatea produselor noastre este superioară. Altfel nu am fi reuşit să ne păstrăm în timp clienţii fideli, care apreciază nu numai calitatea produselor noastre, ci şi promptitudinea cu care le livrăm. Paharele noastre ajung şi la Monte Carlo", mărturiseşte directorul general al firmei. Numai luna trecută au plecat de la Bistriţa la Peugeot circa 20.000 de pahare. Francezii au dezvoltat industria vinului şi nu obişnuiesc să consume un vin bun din sticlă, ci din decantere, vase speciale pe care le-au comandat tot de la Bistriţa. Firma franceză este un client fidel de aproape 7 ani.
O altă caracteristică aparte a paharelor care prind formă din mâinile sticlarilor bistriţeni este pictura manuală cu vopsele speciale care se fixează prin ardere la 400 sau 500 de grade Celsius. Unul dintre primii sticlari care lucrează de când s-a deschis Cristiro, în 1974, este Ioan Drăgan, acum maistru şi şeful uzinei din firmă. Pentru el, sticla s-a „dezbrăcat" de toatele secretele după 42 de ani de meserie. Glumeţ şi „sfătos", cum îl văd colegii, meşterul spune că a îndrăgit dintotdeauna profesia aceasta. „Cel mai mult îmi place partea de prelucrare, momentul în care sticla prinde formă sub ochii tăi, datorită mâinilor care îi dau formă", mărturiseşte bărbatul, care, în calitatea sa de şef, veghează ca lucrurile să fie bine făcute.
Pahare suflate cu aur şi platină
Puţină lume ştie că paharele de la Bistriţa sunt suflate, pe porţiuni, cu aur şi platină. Meşterul Drăgan spune că sticla se scoate din cuptorul încins la 1200 de grade Celsius. Sticlarul o ia din cuptor cu un instrument specific, o suflă pentru a-i da formă, face cupa paharului, apoi piciorul, leagă talpa, procedee care se efectuează la câteva sute de grade Celsius. Apoi, paharele se pun într-un cuptor numit de „recoacere", unde stau vreo două ore şi se răcesc. „Paharele sunt verificate dacă corespund normelor, se spală, se pictează cu diferite modele şi vopsele speciale. Unele pahare se suflă cu aur sau platină, în funcţie de dorinţa clientului. Apoi se împachetează şi sunt gata de transport", explică Drăgan. În plus, ca să le ferească de zgârieturi, sticlarii şlefuiesc paharele, vazele, bolurile şi decanterele cu sulf.
Meşterul Ioan Drăgan este mulţumit de cum au ieşit paharele suflate cu aur şi platină
Curiozități din Istoria sticlei
Dincolo de aparenţe, prelucrarea sticlei e mai mult decât un simplu meşteşug, e o artă cu secrete bine ascunse. Dacă vreun meşter veneţian îndrăznea să-şi abandoneze meseria şi dezvăluia din misterul prelucrării sticlei, era declarat trădător şi condamnat la moarte. Din acest motiv, atelierele veneţiene de sticlărie au fost mutate, la sfârşitul secolului al XIII-lea, pe izolata insulă Murano, de unde actuala denumire de sticlă de Murano. Specialiştii apreciază că cele mai vechi mărgele din sticlă au circa 5000-6000 ani vechime. Prima industrie a sticlei s-a dezvoltat, însă, în Egiptul antic. Realizarea vaselor din sticlă se făcea cu mare greutate. Procesul tehnologic era greu şi periculos, iar preţul sticlei era apropiat de cel al pietrelor preţioase.