O bătrânică de 84 de ani, bolnavă, are grijă de strănepoata ei de 6 luni, după ce mama a abandonat-o: „O iubesc ca pe ochii din cap”
0La cei 84 de ani ai săi, Ileana Szekely, o bătrână insulino-dependentă din Braniştea, se vede nevoită s-o crească pe Maria, strănepoata sa de doar 6 luni. Micuţa a fost abandonată de mama sa, o tânără de 23 de ani, iar bunica şi străbunica fetiţei au preluat responsabilitatea creşterii sale fără să ezite, deşi veniturile lor sunt cel puţin modeste.
Departe de zarva oraşului, în Braniştea, ţinutul cireşelor, o găsim pe Ileana Szekely, o bătrânică simpatică de 84 de ani. Nedespărţită de bunicuţa bolnavă de diabet este Maria, o fetiţă de doar 6 luni, care zâmbeşte tuturor, fără discriminare.
Maria a ajuns în grija bătrânei împinsă chiar de mama acesteia, care după ce a născut-o a dus-o în casa părintească şi acolo a lăsat-o. O mai vizitează pe micuţă o data pe lună, când îi ia alocaţia. În ultima vreme a început să dea târcoale casei părinteşti de când oamenii sensibilizaţi de povestea Mariei au început să facă donaţii.
Cât despre tatăl fetiţei, acesta nu a vrut să îşi recunoască minunea şi nici nu a vizitat-o vreodată de la naştere. De sprijin financiar nici nu se pune problema.
Ileana Szekely este pensionară, însă suma primită lunar nu trece de 400 de lei. Fiica sa şi bunica micuţei, Margareta Neamţu este femeie de serviciu şi lucrează la o fabrică din oraşul Beclean. Salariul său nu trece de 700 de lei.
Cu doar 1100 de lei, cele două femei trebuie să se întreţină, să îşi plătească cheltuielile şi să îi cumpere cele necesare Mariei. Până acum apropiaţii celor două s-au arătat cel puţin inimoşi şi au donat diverse lucruri pentru Maria, începând de la un pătuţ şi până la haine şi scutece.
„O iubesc ca pe ochii din cap!”
Întrebată dacă nu a luat în calcul să o dea în plasament pe micuţă, dată fiind situaţia financiară a celor două, străbunica Ileana este categorică:
„Cum să o dau? Nu dai un câine că ţi-i milă de el, cum să dai prinţesa asta? O iubesc ca pe ochii din cap! Nu mai văd viaţa fără Maria”.
Cele două femei dorm în aceeaşi cameră în care este şi pătuţul Mariei, care este vegheată zi şi noapte de străbunica de 84 de ani. Aceasta spune că se trezeşte noaptea şi îi dă micuţei de mâncare, cum făcea acum câteva decenii cu bunica sa.
„S-o mai modernizat treburile. Înainte făceam scutece din cârpe, tătă ziua spălam la carpele ălea. Amu` îs astea moderne, un-doi le pui. Tătu` îi mai curat, îs şi şerveţele ude cu care ştergi copilul. Am grijă tăt timpu` ca Maria să fie curată. O schimb şi de 4-5 ori pe zi”, explică bătrâna.
Aceasta mai spune că ţine cont şi de sfaturile medicului, inclusiv cele de nutriţie. Recunoaşte că acum câteva decenii nu se ţinea cont de atâtea reguli, iar copiii erau crescuţi cu ce era în casă.
Vrea totuşi să îi ofere o viaţă bună şi sănătoasă Mariei, motiv pentru care îl ascultă cu sfinţenie pe medicul său de familie. Încă de când s-a născut, Maria nu a petrecut nicio zi departe de străbunica şi bunica sa.
Bătrâna recunoaşte că mai mulţi cunoscuţi le-au sfătuit să dea fetiţa spre adopţie unei familii, însă spune că i-a „suduit” cum i-a auzit spunând aceste lucruri. Deşi lipsurile sunt evidente, în ciuda curăţeniei impecabile din casă, modestia o împiedică pe femeie să recunoască că ar avea nevoie de ajutor.
Este recunoscătoare însă atunci când cineva îi duce haine, scutece sau lapte praf pentru bebeluş. Aceasta spune că adesea a lăsat la urmă nevoile sale şi ale fiicei sale, pentru a-i putea cumpăra Mariei cele necesare.